Descriere

Sindromul diareic este, ca frecventa, al treilea sindrom intalnit in practica medicala. Desi majoritatea pacientilor prezinta o infectie autolimitanta, exista si forme severe, caracterizate prin scaune frecvente (3-40/zi), de consistenta redusa (uneori apoasa), cu pierderi lichidiene mari, ce pot duce la dezechilibru hidroelectrolitic insotit de tulburari hemodinamice grave (colaps cardiovascular) cauzatoare de deces.

Etiologie:
1. Parazitara - Giardia lamblia, Cryptosporidium parvum, Entamoeba histolytica.
2. Bacteriana aeroba:
- Enterobateriaceae patogene: Salmonella spp., Shigella spp., Escherichia coli enteropatogen, enterotoxigen, enterohemoragic, enteroinvaziv, enteroaderent, enteroagregativ, Yersinia enterocolitica;
- Enterobacteriaceae conditionat patogene: Klebsiella spp. (sindromul diareic al noului nascut), Serratia  marcescens (“sindromul scutecului rosu” - prin colonizare anormala cu aceasta bacterie la nou nascuti);
- Vibrio cholerae, Vibrio parahaemoliticus;
- Alti bacili Gram negativi:  Aeromonas, Alcaligenes, Plesiomonas;
- Coci Gram pozitivi: Staphylococcus aureus.
3. Bacteriana anaeroba - Bacillus cereus, Clostridium difficile (enterocolita pseudomembranoasa post antibioterapie), Clostridium perfringens, Clostridium botulinum.
4. Microaerofila - Campylobacter spp.
5. Micotica - Candida albicans.
6. Virala - Norwalk virus, Rotavirus, Adenovirus.

Comunicarea si interpretarea rezultatelor:

In laboratoarele Synevo, se comunica urmatorii agenti patogeni enterici:
- Salmonella spp.;
- Shigella spp.;
- E coli (EPEC - numai la copii <2 ani, - EHEC, EIEC),;
- Klebsiella spp - la copii pana in 2 luni, atunci cand pe mediile de cultura cresterea este predominanta;
- Candida albicans.
De asemenea, mentionam ca in laboratoarele Synevo nu se efectueaza culturi pentru virusuri.

Recomandari Recomandari pentru efectuarea coproculturii:

- sindrom diareic acut, in vederea stabilirii etiologiei si administrarii unui tratament specific conform antibiogramei.

Pregatire pacient Prelevarea trebuie facuta cat mai aproape de debutul bolii si inaintea instituirii oricarui tratament antimicrobian.

Metoda Izolarea bacteriilor aerobe: 1. Se insamanteaza proba pe doua medii de cultura, unul slab selectiv (Mac Conkey) si unul moderat selectiv (ADCL) si se incubeaza 24 h la 35-37 grade C, urmarindu-se culturile la 24 si 48 h pentru aparitia coloniilor caracteristice. Pentru genul Vibrio, mediul selectiv recomandat este BSA (agar saruri biliare), iar pentru levuri- mediul Sabouraud cu Cloramfenicol. 2. Pentru a creste sansele de izolare, proba este subcultivata pe medii de imbogatire ce favorizeaza multiplicarea patogenilor (e.g., bulion selenit acid de sodiu pentru Salmonella spp., apa peptonata alcalina sau bulion cu taurocolat si peptona la pH=8,0-9,0 pentru Vibrio de unde, dupa incubare, se pot efectua frotiuri si culturi din partea superioara a mediului). Se incubeaza 24 h la 35-37 grade C, apoi se fac treceri pe mediile de cultura. 3. Coloniile caracteristice fiecarui gen vor fi repicate in vederea indentificarii la nivel de specie si aglutinarii cu seruri specifice. Izolarea levurilor: I. Microscopia: 1. pe frotiuri colorate Gram se urmareste prezenta levurilor in cantitate mare si predominanta fata de flora bacteriana fecaloida diminuata. 2. este decisiva pentru cultivarea materiilor fecale in vederea izolarii si cuantificarii levurilor. II. Cultivarea pe mediul Sabouraud cu Cloramfenicol, cu urmarire la 48–72 h. In vederea stabilirii etiologiei micotice a sindromului diareic se va efectua examenul cantitativ al levurilor, respectiv determinarea numarului de unitati formatoare de colonii micotice per g sau ml de materii fecale, semnificativ cantitativ fiind un numar >109UFC/g sau ml materii fecale.

Pentru cadre medicale

Recoltarea probelor :

1. Prelevarea din scaun emis spontan - este de preferat si se indica in toate formele de diaree acuta cand emisia de materii fecale este frecventa.
2. Pentru examinari bacteriene si parazitare, prelevarea se face cu “lingurita” coprorecoltorului, vizand portiunile lichide si, mai ales, cele mucoase si/sau sangvinolente, daca exista. Volumul recoltei trebuie sa fie de minim 5 ml sau 3-5 cm3 daca scaunul este format.
3. Pentru izolari sau examene virusologice se preleva 5-10 cm3 materii fecale sau minim 5 ml daca scaunul nu este format.
4. Prelevarea rectala – este recomandata in shigelozele cronice, unde raclarea mucoasei rectale cu sonda ori tamponul ofera sanse mai mari izolarii; in investigarea purtatorilor de Shigella si Salmonella, cu exceptia celor de S. Typhi.
Pentru acest tip de prelevare se folosesc sonde Nelaton (nr.14-16) ori tampoane adecvate, astfel: cu tamponul, umectat in solutie salina izotona (a nu se folosi geluri lubrefiante), se penetreaza sfincterul anal prin rotire lenta, introducandu-se intrarectal aprox. 15 cm. Se va proceda identic si cu sonda Nelaton, la care se adapteaza o seringa (10 ml) cu care se fac 1-2 aspiratii. Dupa prelevare, sondele si tampoanele se introduc in recipiente sterile ce contin mediu de conservare, se eticheteaza corespunzator si se trimit la laborator.

Transportul probelor si prelucrarea lor se face in max. 2 h daca au fost recoltate in recipiente fara mediu de transport, sau pot fi pastrate pana la 24 h la temperatura camerei, daca s-au recoltat in recipiente ce contin mediu de transport Cary-Blair, ce asigura o buna viabilitate a patogenilor intestinali bacterieni. Exceptie de la aceste reguli fac probele recoltate in suspiciunea de infectie cu Shigella spp, bacterie foarte sensibila, ce necesita insamantare pe mediile de cultura imediat dupa prelevare. Pentru etiologia virala, probele care nu se prelucreaza imediat trebuie pastrate la - 70°C.

Limite si interferente Nu prezinta.