Determinarea cortizolului in urina din 24 ore reprezinta metoda de electie pentru diagnosticul sindromului Cushing, deoarece rata excretiei urinare a cortizolului nu este influentata de variatiile diurne ale secretiei acestui hormon corticosuprarenalian. Testul permite o diferentiere mai exacta a indivizilor sanatosi de cei cu sindrom Cushing.
Cortizolul urinar reflecta cantitatea de cortizol liber seric filtrata la nivel renal si se coreleaza cu rata de secretie a cortizolului.
De obicei exista o relatie direct proportionala intre cortizolul liber urinar si portiunea nelegata, activa biologic a cortizolului seric.
Recomandari pentru determinarea cortizolului urinar:
- evaluarea functiei corticosuprarenalei (in special a hipercorticismului);
- investigarea pacientilor obezi sau hipertensivi ce prezinta intoleranta la glucoza, hirsutism, vergeturi, dureri lombare sau tulburari ale ciclului menstrual.
Specimen recoltat - urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina; apoi colecteaza intr-un vas curat de 2-3 litri toate emisiile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata; masoara intreaga cantitate; retine aprox. 10 mL intr-un pahar de plastic de unica folosinta pentru urina. Proba se pastreaza la 2-8o C in timpul colectarii si ulterior, pana se lucreaza efectiv.
Recipient de recoltare - vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 de ore.
Cantitate recoltata - aprox. 10 mL.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se lucreaza in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, urina se poate stoca la 2-8o C sau la -20o C.
Cauze de respingere a probei - specimen care nu a fost pastrat la 2-8o C; utilizarea de substante conservante (produc interferente).
Stabilitate proba - urina este stabila 7 zile la 2-8o C si 3 luni la -20 o C.
Obtinerea unor valori scazute nu indica neaparat insuficienta corticosuprarenaliana.
Sarcina si administrarea contraceptivelor orale se asociaza cu valori crescute ale excretiei de cortizol.