Cuprul este un component esential al unor sisteme implicate in producerea hemoglobinei, metabolismul glucidic, biosinteza catecolaminelor si formarea legaturilor incrucisate intre fibrele de colagen, elastina si keratina din fibrul de par.
Deficitul de cupru determina anemie, neutropenie si tulburari de crestere, in special la copii. Aportul de cupru se realizeaza in principal prin dieta; absorbtia sa se efectueaza cu usurinta, dar este limitata de mecanismele homeostatice dupa atingerea necesarului. Dupa absorbtie cuprul este legat de albumina si ceruloplasmine, iar apoi este depozitat in ficat si mai putin in rinichi. Principala cale de eliminare a cuprului este cea biliara, excretia urinara fiind mica.
Boala Wilson este o afectiune autosomal-recisiva caracterizata prin perturbarea homeostaziei normale a cuprului: alterarea excretiei biliare a cuprului, retentia excesiva a cuprului in ficat, scaderea concentratiei ceruloplasminei si cresterea excretiei urinare a cuprului. Clinic se manifesta prin leziuni hepatice, renale, neurologice, corneene si anemie hemolitica.
Sindromul Menkes este o afcetiune multisistemica letala asociata cu simptome neurodegenerative si anomalii ale tesutului conjunctiv, care are drept cauza deficitul uneia sau mai multor enzime dependente de cupru.
Inhalarea cronica a particulelor de cupru care se formeaza in cursul diverselor procese de prelucrare (metalurgie, placarea obiectelor cu cupr, sudura) poate determina greata, varsaturi, hepatomegalie, manifestari neurologice. Expunerea acuta conduce la iritatia cailor respiratorii superioare, febra si dureri musculare.
Concentratia cuprului seric plasmatic reflecta atat cuprul legat de ceruloplasmina cat si cuprul liber legat mai slab de albumina sau peptide circulante mici. Ceruloplasmina este un reactant de faza acuta si, deoarece aceasta proteina leaga o cantitate mare de cupru, atat cuprul seric, cat si ceruloplasmina cresc in conditiile asociate cu inflamatie (ex. poliartrita reumatoida), sarcina si tratament cu estrogeni. Pe de alta parte, nivelul cuprului seric scade in afectiuni insotite de hipoproteinemie: nefroza, malnutritie, malabsorbtie, fara sa reflecte neaparat reducerea depozitelor hepatice de cupru. De asemenea se mai inregistreaza o scadere a cuprului seric in cursul tratamentului cu ACTH, glucocorticoizi si valproat.
1. In deficitul nutritional cuprul seric, ceruloplasmina, cuprul urinar si cel hepatic sunt scazute.
2. In sindromul Menkes cuprul seric, cel hepatic si ceruloplasmina sunt scazute, cu cresterea cuprului urinar.
3. In intoxicatia acuta cuprul seric ajunge la valori foarte ridicate, ceruloplasmina si cuprul hepatic sunt in limite normale, iar cuprul urinar este crescut.
4. In intoxicatia cronica cuprul seric, cel urinar si ceruloplasmina sunt crescute, iar cuprul hepatic ajuge la valori foarte mari.
5. In Boala Wilson cuprul seric este de obicei normal, ceruloplasmina de obicei scazuta, iar valorile cuprului urinar si hepatic sunt foarte mari.
5. In stari inflamatorii, fumat, sarcina si administrarea de estrogeni cuprul seric si ceruloplasmina ajung la valori foarte ridicate, pe cand cuprul urinar si cel hepatic sunt in limite normale.
Specimen recoltat - 1) sange venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o proba de urina spontana.
Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce contine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) vas de 2- 3 litri si pahar de plastic de unica folosinta, pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore; nu se folosesc conservanti; 3) eprubeta pentru urina.
Cantitatea recoltata - 1) cat permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa plasma prin centrifugare si se transfera intr-un tub de plastic in vederea transportului (pe tub se va preciza tipul produsului: plasma).
Stabilitate proba - probele de plasma si urina se mentin la temperatura camerei pana in momentul lucrului.