Flora normala a tractului genital feminin variaza in functie de pH-ul si concentratia de estrogeni a mucoasei, aflate in stransa corelatie cu varsta, astfel:
- prepubertar si postmenopauza flora este dominata de stafilococi si corinebacterii (aceeasi flora pe care o gasim pe suprafata epiteliului);
- la femeile active sexual flora microbiana se modifica, fiind alcatuita din Enterobacteriaceae, streptococi, stafilococi, bacterii anaerobe (lactobacili, bacili anaerobi nesporulati, coci anaerobi). Lactobacilii reprezinta flora microbiana vaginala normala la aceste femei.
Streptococul hemolitic grup B (Streptococcus agalactiae) este prezent in flora vaginala si poate fi transmis la nou - nascuti (cu aparitia de complicatii neonatale).
Clasificarea infectiilor de tract genital feminin
Infectiile genitale feminine reprezinta o cauza frecventa de consult ginecologic. Ele pot evolua ca:
1. infectii endogene, determinate de microorganisme din flora vaginala normala;
2. infectii exogene, cauzate in special de microorganisme cu transmitere sexuala:
- bacterii (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis - serotipurile D-K, Treponema pallidum);
- virusuri (Herpes simplex - tip 2, Papillomavirus);
- protozoare (Trichomonas vaginalis).
O alta clasificare imparte infectiile de tract genital feminin in:
1. infectii genitale joase - afecteaza vulva, vaginul si cervixul - apar, de obicei, ca urmare a unui contact sexual infectant sau ca urmare a unui dezechilibru al florei genitale normale.
2. infectii genitale inalte - intereseaza uterul, trompele uterine, ovarele - apar frecvent ca extindere a infectiilor genitale joase. Se considera ca microorganismele existente in vagin si cervix patrund in cavitatea uterina si pot ajunge prin endometru la nivelul trompelor si al ovarelor.
Infectiile genitale joase
Infectiile vulvare pot fi bacteriene, virale, micotice sau parazitare si se pot manifesta fie izolat, fie asociate cu vaginite. Pot fi:
- infectii comune: foliculite, furuncule, piodermite;
- infectii specifice: Trichomonas vaginalis, infectii micotice, Treponema pallidum, Herpes simplex - tip 2, Papillomavirus (mai ales 6 si 11);
- mai rar Sarcoptes scabiae.
Bartholinita (inflamatia glandelor Bartholin, situate la jonctiunea dintre vulva si vagin), poate fi determinata de Neisseria gonorrhoeae, C. trachomatis sau prin exacerbarea florei genitale locale. Blocarea conductului glandular prin procesul inflamator poate determina un abces din care se pot izola germeni aerobi si anaerobi.
Vaginita (descrisa de cele mai multe ori ca vulvovaginita) poate fi:
1. specifica: produsa de fungi, Trichomonas vaginalis, Treponema pallidum, Papilomavirus;
2. nespecifica:
- produsa prin multiplicarea florei vaginale normale;
- produsa de corpi straini – in cazul prezentei de dispozitive contraceptive sau, la fetite, prin introducerea accidentala a corpilor straini in vagin.
Staphylococcus aureus, prezent in vagin la 5-10% dintre femeile sanatoase, poate cauza scurgeri purulente si soc toxic in conditiile utilizarii de tampoane hiperabsorbante in perioada menstruala.
La fetite sunt posibile vulvovaginite cu N. gonorrhoeae, C. trachomatis sau Streptococcus pyogenes. In cazurile cu igiena precara sunt posibile cazuri de vulvovaginite cu Enterobius vermicularis, prin migrarea parazitului in vagin.
Vaginoza - sindrom infectios neinflamator - consta in inlocuirea florei lactobacilare normale cu specii bacteriene anaerobe (Bacteroides spp, Prevotella spp, Porphyromonas spp, Peptostreptococcus spp, Mobiluncus spp) asociate cu Gardnerella vaginalis. Aceste specii bacteriene fac parte din flora normala a vaginului, dar in cazul vaginozelor multiplicarea lor este de pana la 1000 ori mai mare. Desi infectia evolueaza cu precadare in perioada de activitate sexuala, ea poate aparea si la adolescente si preadolescente.
Cervicita
Exocolul uterin poate fi afectat de:
- T. vaginalis, Candida albicans – infectii ce evolueaza ca cervico-vaginite;
- Papillomavirus (mai ales tipurile 16 si 18) – implicat in etiologia neoplaziilor cervicale intraepiteliale;
- Herpes simplex tip 2 – evolueaza cu leziuni ulcerative endo si exocervicale.
Endocolul uterin poate fi sediul infectiilor cu:
1. N. gonorrhoeae – poate evolua asimptomatic la aproximativ 30% dintre femeile infectate. Contaminarea mucoasei uretrale si rectale poate determina localizari concomitente la aceste nivele, cu manifestari clinice de uretrita sau proctita.
2. C. trachomatis (serotipurile D-K) - nu determina vaginita. Deseori, pacientele au infectie cu etiologie dubla (gonococ cu Chlamydia). In laboratoarele Synevo se poate diagnostica infectia cu C.trachomatis prin depistarea antigenului in secretia recoltata de la nivelul endocolului. Nu se recomanda recoltarea din fundul de sac posterior (pot aparea rezultate fals negative).
Infectiile genitale inalte
In functie de localizare:
- la nivelul mucoasei uterine: endometrite;
- daca inflamatia cuprinde si muschiul uterin: endomiometrite.
Infectia acuta survine:
- postpartum sau postabortum (vaginoza fiind factor de risc) si dupa explorari sau interventii endouterine (histerosalpingografie, implantare de sterilet).
Etiologia lor este variata, fiind implicate bacterii aerobe si anaerobe ce fac parte din flora endogena vaginala: Streptococ grup B, enterococi, Enterobacteriaceae, Gardnerella vaginalis, bacili Gram negativi anaerobi, Mycoplasma hominis, Clostridium perfringens (in avort septic provocat), Streptococcus pyogenes etc. In 10 – 20% din cazuri, endometritele acute pot evolua cu bacteriemie.
Endometritele cronice (asociate cu endocervicite si salpingite) pot fi determinate de C. trachomatis (prin propagare ascendenta) sau Mycobacterium tuberculosis (pe cale hematogena).
Inflamatia epiteliului endotubar sau a trompei in general (salpingita) poate fi produsa de:
- M.tuberculosis, N. gonorrhoeae, C.trachomatis – prin propagare intracanaliculara;
- flora aero – anaeroba vaginala (in endometrite postabortum sau postpartum);
- inflamatia mezosalpinxului si a peritoneului ce acopera ligamentul larg: anexita.
Nu necesita o pregatire prealabila.