Descriere Efectuarea glicemiei permite evaluarea statusului curent al metabolismului carbohidratilor la pacientii diabetici in momentul recoltarii probei de sange. Spre deosebire de aceasta, determinarea hemoglobinei glicozilate ofera o estimare retrospectiva a statusului glicemic, independenta de ritmul circadian, dieta si alte fluctuatii tranzitorii ale concentratiei glucozei in sange.
Hemoglobina glicozilata HbA1 (HbA1a, HbA1b si HbA1c) reprezinta un mic procent din hemoglobina A (5-7 %), rezultata prin legarea continua si ireversibila a glucozei din sange pe durata de viata a eritrocitelor (de aprox. 100-120 zile). Glicozilarea se efectueaza in doua etape prin reactii non-enzimatice, fiind dependenta de cantitatea de glucoza din sange. Astfel, cresterea hemoglobinei glicozilate (si prin urmare a Hb A1c, care reprezinta 75-80 %�din HbA1) este proportionala cu nivelul mediu al glucozei sanguine in cursul ultimelor 2-3 luni anterioare testarii.
Determinarea Hb A1c constituie un test de evaluare si monitorizare pe termen lung al controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat. Cresterea HbA1c indica prezenta unei hiperglicemii in ultimile 2-3 luni. Diabetul zaharat se considera a fi controlat adecvat cand se obtin valori sub 7% ale HbA1c, nivelul acesteia putand sa creasca pana la 20% in cazul unui control glicemic deficitar. Scaderea hemoglobinei glicozilate are loc treptat pe durata mai multor luni, pe masura ce hematiile cu hemoglobina normal glicozilata le inlocuiesc pe cele cu concentratii crescute. De asemenea are un rol predictiv in ceea ce priveste riscul complicatiilor diabetului: cetoacidoza, nefropatia, retinopatia. Poate evalua metoda terapeutica cea mai eficienta: antidiabetice orale, insulina, transplant de celule beta.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea Hb A1c:

- diabet zaharat de tip I instabil, cu modificari mari ale glicemiei de la zi la zi;
- diabetul copilului;
- diabetul la care pragul renal al glucozei este anormal;
- diabetul zaharat de tip II, la paciente care devin insarcinate sau pacienti care si-au modificat recent dieta, stilul obisnuit de viata sau medicatia, astfel incat controlul lor metabolic pare mai bun decat este in realitate;
- diabet gestational.

Testul se executa la un interval de :
- 3-4 luni la pacientii cu diabet zaharat tip I;
- 6 luni la pacientii cu diabet zaharat de tip II (exceptie: in sarcina - control la 2 luni)

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa masa).

Metoda

Se foloseste metoda imunoturbidimetrica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer cu EDTA K3.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.

Prelucrare necesara dupa recoltare - sangele total se hemolizeaza, folosind reactivul hemolizant. Hemolizatul proaspat este supus imediat testarii; eventual, el poate fi pastrat la 2-8o C. Sangele total, de asemenea, poate fi pastrat la 2-8o C.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8o C ; hemolizatul este stabil 24 ore la 2-8o C si 6 luni la -20o C.

Limite si interferente Nu se recomanda folosirea testului in diagnosticul diabetului zaharat, deoarece sensibilitatea sa este scazuta in comparatie cu testul de toleranta la glucoza. Cresteri ale HbA1c pot sa mai apara si in urmatoarele situatii: anemie feripriva, splenectomie, consum de alcool, intoxicatie cu Pb, hemoglobina carbamilata (la pacienti uremici).
Scaderi ale HbA1c pot fi intalnite in sarcina, pierderi cronice de sange, posttransfuzional, insuficienta renala cronica si in anemiile hemolitice (datorita scaderii duratei de viata a hematiilor).

Interferente cu medicamente:
Cresteri:
- aspirina, atenolol, betablocante, gemfibrozil, hidroclorotiazida, indapamid, lovastatin, nicardipin, propranolol.

Scaderi:
- deferoxamil, diltizen, enalapril, glipizid, insulina, lisinopril, metformin, pravastatin, ramipril, verapamil.

Interferente analitice: la pacientii cu gamapatii monoclonale, in special de tip IgM (boala Waldenstr�m) rezultatele obtinute pot fi uneori neconcludente.

Prezenta hemoglobinelor patologice interfera cu testul, astfel HbF si HbH determina valori fals crescute ale HbA1c, in timp ce HbS, C, E, D, G si Lepore determina valori fals scazute ale acesteia.