Descriere Limfocitele – reprezinta o populatie celulara heterogena care difera in functie de origine, durata de viata, localizare la nivelul organelor limfoide si functie. Desi unele caracteristici morfologice ca: marimea, granularitatea, raportul nucleo-citoplasmatic diferentiaza populatiile limfocitare una de cealalta, ele nu ofera indicii privind tipul si functia lor. Majoritatea limfocitelor din sange sunt mici, desi sunt comune si forme mai mari, cum ar fi limfocitele mari granulare care contin granulatii azurofile in citoplasma.
65-80 %, din limfocite sunt celule T, 8-15 %, sunt celule B, iar aproximativ 10 %, sunt celule natural killer (NK) (celulele NK sunt morfologic distincte, unele dintre acestea fiind identice cu limfocitele mari granulare). Numai 2 %, din limfocite sunt prezente in sange. Limfopoieza are loc la nivelul organelor limfoide. Organele limfoide primare sunt maduva osoasa si timusul, unde are loc diferentierea antigen-independenta a limfocitelor din precursorii imaturi (limfocitele B se matureaza in maduva, iar limfocitele T in timus unde migreaza de la nivel medular). Dupa acest stadiu precoce de diferentiere, limfocitele imunocompetente sunt eliberate si se localizeaza in arii specifice din organele limfoide secundare: splina, ganglionii limfatici, placile Peyer de la nivelul intestinului si inelul Waldeyer, unde are loc stadiul final, antigen-dependent al diferentierii limfocitare si distribuirea de celule efectoare complet diferentiate a produsilor acestora spre alte zone ale organismului.
Plasmocitele reprezinta celule B complet diferentiate, cu citoplasma abundenta, intens bazofila, uneori granulara si nucleu excentric, rotund-ovalar, cu cromatina densa cu aspect de "spite de roata". Plasmocitele nu sunt prezente in mod normal in sange. Frecvent sunt intalnite celule intermediare (limfoplasmocite), ca in infectiile virale, inclusiv mononucleoza infectioasa sau in bolile imunologice cu hipergamaglobulinemie.
Celulele B controleaza raspunsul imun umoral mediat de anticorpi specifici antigenului ofensator. Celulele B cu memorie au durata lunga de viata si nu produc anticorpi pana in momentul restimularii antigenice, cand raspund la doze mult mai mici de antigen, prolifereaza clonal si produc o cantitate de anticorpi de 7-10 ori mai mare decat celule B neexperimentate antigenic.
Celulele T sunt implicate in raspunsul imun mediat celular si includ celulele T helper CD4+, celulele T supresor CD8+ si celulele T citotoxice.

Variatiile fiziologice ale leucocitelor:
- cresterea si dezvoltarea: la nou-nascuti si copii numarul de leucocite este crescut, cu scaderea treptata a valorilor, cu atingerea valorilor de la adult intre 18-21 ani;
- variatii rasiale: la negrii din Africa numarul de neutrofile si monocite este mai mic, iar numarul de eozinofile mai mare;
- fluctuatii diurne si de la o zi la alta: influentate de lumina; de asemenea activitatea obisnuita determina valori mai mari ale leucocitelor dupa-amiaza, dar care tind sa ramana in limite normale;
- variatii climatice si sezoniere: caldura si radiatiile solare intense ar determina leucocitoza, iar rezidenta prelungita in Antarctica determina leucopenie; lumina artificiala si ultravioleta determina limfocitoza;
- anoxia acuta determina neutrofilie;
- in primele zile de rezidenta la altitudine crescuta apare leucocitoza asociata cu limfopenie si eozinopenie, urmate de limfocitoza si eozinofilie usoare;
- exercitiile fizice intense determina leucocitoza marcata, de obicei pe seama neutrofilelor segmentate (se datoreaza trecerii neutrofilelor marginate in circulatie), dar poate fi prezenta si limfocitoza; normalizarea survine in mai putin de o ora; gradul leucocitozei se coreleaza cu intensitatea efortului fizic si nu cu durata sa;
- crizele convulsive determina cresterea numarului de leucocite;
- injectiile cu epinefrina determina leucocitoza, in special neutrofilie;
- atacurile de tahicardie paroxistica pot determina leucocitoza;
- durerea, greata, varsaturile, anxietatea pot determina leucocitoza in absenta infectiei, prin redistribuirea celulelor marginate spre circulatie;
- anestezia cu eter determina leucocitoza, iar narcoza cu compusi barbiturici de obicei scade numarul de leucocite;
- in  perioada ovulatorie poate aparea leucocitoza usoara si eozinopenie;
- in sarcina apare leucocitoza usoara, iar neutrofilia se accentueaza odata cu apropierea termenului; de asemenea, in timpul travaliului apare neutrofilie uneori pronuntata, cu normalizarea valorilor dupa 4-5 zile si asociata cu eozinopenie.
Majoritatea variatiilor fiziologice se explica prin stimularea cortexului adrenal. Administrarea de cortizon si hidrocortizon se asociaza cu neutrofilie (datorata probabil scaderii efluxului din sange si cresterii eliberarii medulare), urmata de eozinopenie si limfopenie.

Recomandari Recomandari pentru determinarea limfocitelor:

- evaluarea infectiilor, inflamatiilor, necrozelor tisulare;
- intoxicatii;
- alergii;
- boli mieloproliferative si limfoproliferative acute si cronice;
- tumorilor maligne;
- depresie medulare (iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene etc.).

Pregatire pacient Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai hemogramei). Sexul, varsta pacientului, precum si anumite conditii cum ar fi: starea de soc, varsaturile incoercibile, administrarea masiva de lichide i.v. etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv hiperhidratarea pacientului, precum si anumite tratamente urmate de pacient trebuie comunicate laboratorului. Este de preferat evitarea pe cat posibil a stresului in momentul recoltarii. In cazul monitorizarii regulate (zilnic sau la doua zile) a anumitor parametri, proba de sange pentru efectuarea hemogramei trebuie obtinuta in acelasi moment al zilei (datorita fluctuatiilor fiziologice circadiene ale unor parametri).

Metoda Se foloseste pentru determinare analizorul automat pe principiul citometriei in flux cu fluorescenta utilizand LASER semiconductor si focusare hidrodinamica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos; la copii mici se poate recolta sange capilar din deget/calcai.

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant  tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac mov/roz – K3 EDTA); in  cazul copiilor mici se foloseste un microtainer cu heparina.

Cantitate recoltata - tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru ca raportul sange/anticoagulant sa fie optim (concentratia recomandata de EDTA este de 1.2 – 2.0 mg/mL de sange) .

Cauze de respingere a probei - tub incorect, specimen coagulat, specimen hemolizat, cantitate insuficienta.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se amesteca continutul prin inversiunea usoara a tubului de cca. 10 ori; daca proba nu este trimisa imediat la laborator trebuie refrigerata.

Stabilitate proba -  36-48 ore la temperatura camerei (18-26o C) sau la frigider (2–8o C) – pentru determinarea hemoglobinei si numaratorile de celule. Este recomandat ca probele sa fie analizate in primele 6 ore de la recoltare. Daca proba a fost refrigerata, trebuie echilibrata la temperatura camerei inainte de a fi analizata.

Limite si interferente

Interferente medicamentoase:   
Cresteri:
- acid aminosalicilic, cefaclor, ceftazidim, clorambucil, clorpropamid, dexametazona, gabapentin, G-CSF, griseofulvin, haloperidol, levodopa, narcotice, ofloxacin, propiltiouracil, quazepam, spironolactona, triazolam, acid valproic.

Scaderi:
- alprazolam, asparaginaza, benzodiazepine, ceftriaxon, clorambucil, ciclosporina, dexametazona, eprosartan, fludarabina, acid folic, furosemid, hidrocortizon, ibuprofen, irinotecan, levofloxacin, litiu, mecloretamina, mirtazepina, muromonab-CD3, nelfinavir, ofloxacin, olsalazina, pamidronat, pentostatin, fenitoin, quazepam, terbinafina,     tiamina, trastuzumab, triazolam.