Descriere Litiul este un metal alcalin monovalent care in mod uzual lipseste din organismul uman. Este folosit in tratamentul psihozelor maniaco-depresive, sub forma de carbonat de litiu. Litiul este complet absorbit dupa administrarea orala in 6-8 ore. Mai putin de 10% din litiu se leaga de proteinele din plasma si timpul de injumatatire este de 17-35 ore. Eliminarea din organism se face in special prin  urina, in procent de 95%.

Nivelul terapeutic:
- in mania acuta=0.6-1.2 mmol/L;
- ca protectie impotriva viitoarelor episoade la pacientii cu afectiune bipolara=0.8-1.0 mmol/L;
- in depresie=0.5-1.5 mmol/L.

Nivel toxic  > 2.0 mmol/L.
Nivelele efectelor adverse:
- tremor=1.5-2.0 mmol/L;
- confuzie/somnolenta=2.0-2.5 mmol/L;
- convulsii/deces=>2.5 mmol/L.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea litiului seric:

- se recolteaza la 6-12 ore dupa administrarea ultimei doze. Determinarea litiului se repeta zilnic pana la stabilirea dozei utile. In tratamentul indelungat cu litiu se monitorizeaza osmolaritatea urinara, electrocardiograma, T4, TSH, ureea serica, creatinina si sodiul seric.

Pregatire pacient Se recolteaza à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa masa).

Metoda Se foloseste metoda potentiometrica ISE (ion selective electrode).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare -proba trebuie pastrata 30 minute pentru a se coagula inaintea centrifugarii. Dupa centrifugare se lucreaza in maxim 8 ore. Daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -18°C, iar inainte de testare se va incalzi la temperatura camerei.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, specimen colectat in tuburi continand heparina.

Stabilitate proba - 8 ore la temperatura camerei; 24 ore la 2-8°C; 6 luni la -18°C.

Limite si interferente

In general exista o corelatie buna intre concentratia serica a nivelului de litiu si efectul terapeutic/toxic. Totusi unii pacienti fara raspuns terapeutic prezinta niveluri serice adecvate de litiu, dar concentratii eritrocitare reduse. Deoarece litiul actioneaza intracelular, la acesti  pacienti determinarea concentratiei eritrocitare de litiu ar putea fi mai relevanta decat cea serica.
Dieta cu un continut scazut de sodiu determina cresterea concentratiei de litiu prin scaderea excretiei; consumul excesiv de cafeina si sodiu reduc nivelul plasmatic de litiu.

Interferente medicamentoase:
Cresteri:
- diuretice natriuretice (reduc clearance-ul renal al litiului), metronidazol,  antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen), fluoxetin.
Scaderi:
- methylparaben 150mg/dL - substanta prezervanta pentru ser fiziologic steril, N-acetilcisteina 180mg/dL.

Interferente analitice:
In prezenta unui ser hemolizat se pot obtine valori fals crescute. Electrodul de litiu este usor influentat de prezenta calciului ionic in proba; este posibil sa se obtina valori mai scazute. La valori fiziologic normale ale concentratiei de calciu ionic, influenta acestuia este clinic nesemnificativa. Se poate determina litiul pentru probe care au sodiul in intervalul 105-180 mmol/L - raspunsul electrodului de litiu depinde de concentratia de sodiu in proba.