Manganul este un oligoelement ce intra in constitutia unor enzime mitocondriale (piruvat carboxilaza si superoxid dismutaza) si activeaza de asemenea numeroase enzime (decarboxilaze, transferaze, hidrolaze). Astfel manganul detine un rol esential in metabolismul lipidic si glucidic, formarea tesutului osos si procesele de reproducere.
Din punct de vedere industrial, manganul este un metal gri-argintiu intalnit in minereuri sub forma de oxizi. Are aplicatii in industria otelului si in cea chimica. Este prezent in agentii coloranti pentru sticla si sapun, vopseluri, lacuri si linoleum.
Intoxicatia acuta determina febra, frisoane, mialgii, uscaciunea mucoasei bucale si faringiene.
Intoxicatia cronica prin inhalarea prafului de mangan se asociaza cu simptome neuropsihice (manganism): cefalee, iritabilitate, agitatie, tulburari de vorbire, auz si mers, tremor, rigiditate a fetei, halucinatii, tulburari de personalitate.
In cazul expunerii profesionale limita biologica tolerabila (LBT)=10 μg/L.

Recomandari pentru determinarea manganului:

- manganul in sange: monitorizarea tratamentului cu mangan in alimentatia parenterala; suspiciune de intoxicatie cu mangan, in special in prezenta sindroamelor neurologice si tulburarilor motorii;
- manganul in urina: confirmarea intoxicatiei; monitorizarea tratamentului cu mangan in alimentatia parenterala; monitorizarea terapiei chelatoare in manganism.

Specimen recoltat - 1) sange venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o proba de urina spontana.

Cauze de respingere a probei - specimen coagulat.

Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce contine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) vas de 2- 3 litri si pahar de plastic de unica folosinta, pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore; nu se folosesc conservanti; 3) eprubeta pentru urina.

Cantitatea recoltata - 1) cat permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL.

Prelucrare necesara dupa recoltare - nu este necesara.

Stabilitate proba - probele de sange si urina se pastreaza la temperatura camerei pana in momentul lucrului.

In evaluarea toxicitatii trebuie tinut cont de faptul ca nivelul manganului in sange sau urina poate reveni la normal in timp ce simptomele neurologice persista.
Deoarece deficitul de mangan la om este insuficient definit, interpretarea valorilor scazute trebuie efectuata cu prudenta. S-au inregistrat valori usor scazute ale manganului in epilepsie si niveluri crescute in hepatita sau icter.