Descriere

Mutatia genei protrombinei a fost descoperita in 1996 de catre Poort si colaboratorii sai. Aceasta se datoreaza unei substitutii nucleotidice (guanina G este inlocuita cu adenina) la nivelul perechii de baze 20210, situata in regiunea 3’ netranslatata a genei factorului II. Mutatia se asociaza cu niveluri de protrombina mai mari cu 30% decat normalul, care vor induce o stare de hipercoagulabilitate usoara, ce poate predispune la tromboza venoasa. Trombofilia reprezinta o conditie ereditara sau dobandita asociata cu o predispozitie individuala fata de evenimente trombotice.
Prevalenta mutatiei in populatia caucaziana este in medie de 2%, cele mai multe cazuri inregistrandu-se in tarile Europei de Sud. Indivizii heterozigoti au un risc de tromboza de 3 ori mai mare decat persoanele cu factor II normal; la homozigoti magnitudinea riscului nu a fost pe deplin stabilita.
Dupa mutatia factorului V Leiden, mutatia protrombinei reprezinta a 2-a cauza de trombofilie ereditara,  fiind demonstrata in ~ 20% din cazuri. Astfel, aceasta mutatie a fost confirmata la pacienti cu tromboza idiopatica a venei porte sau a sinusurilor cerebrale, paciente cu tromboze venoase in cursul administrarii contraceptivelor orale, precum si la gravide care prezinta complicatii ale sarcinii (retard de crestere intrauterina, apoplexie utero-placentara). Mutatia este depistata la 6-8% dintre pacientii aflati la primul episod de tromboza venoasa. S-a constatat de asemenea ca riscul de tromboza venoasa profunda este de 16.3 ori mai mare la pacientele care folosesc contraceptive orale si sunt purtatoare ale mutatiei, in comparatie cu lotul martor. In perioada sarcinii si post-partum, prezenta mutatiei confera un risc de 15.2 ori mai mare decat cel estimat la aceeasi categorie de paciente in absenta defectului genetic, iar la femeile care primesc terapie hormonala de substitutie in perioada postmenopauza se inregistreaza o crestere a riscului de 2-4 ori.
In plus, riscul de tromboza venoasa creste la persoanele care asociaza si alte defecte genetice, in special mutatia factorului V Leiden. Un procent de pana la 40% din indivizii care prezinta mutatia protrombinica asociaza concomitent si mutatia factorului V Leiden; studiile au demonstrat ca in aceste cazuri creste riscul de tromboza venoasa recurenta dupa un prim episod trombotic. Acest fapt subliniaza necesitatea analizei ambelor mutatii la pacientii cu suspiciune de trombofilie ereditara.
In ceea ce priveste complicatiile sarcinii, prezenta mutatiei genei protrombinei ca si cea a factorului V Leiden si MTHFR (metilentetrahidrofolat reductaza), se asociaza cu un risc crescut de pierderi recurente de sarcina, in special in trimestrele II si III.
Desi mutatia protrombinica nu a fost asociata cu tromboze arteriale (infarct miocardic, AVC) aceasta poate interactiona cu alti factori de risc cum ar fi fumatul si hipertensiunea, crescand riscul de evenimente trombotice.
Screening-ul membrilor asimptomatici in familiile la care s-a depistat mutatia nu este recomandat pe scara larga, datorita incidentei  anuale scazute de tromboze venoase.  Cu toate acestea, investigarea poate aduce beneficii in situatiile in care se au in vedere sarcina, administrarea de contraceptive orale, sau inaintea unor interventii chirurgicale, la care tratamentul anticoagulant profilactic poate aduce beneficii.

Testul efectuat in laboratorul Synevo utilizeaza tehnica real-time PCR pe instrumentul LightCycler pentru detectia si genotiparea mutatei factorului protrombinei, la pacienti cu suspiciune clinica de trombofilie.

Pentru un pacient, se raporteaza unul din cele 3 rezultate posibile:
- genotip salbatic homozigot (negativ pentru mutatia factorului II);
- genotip heterozigot (contine o alela salbatica si una mutanta pentru factorul II);
- genotip mutant homozigot (contine ambele alele mutante).

Recomandari Recomandari pentru determinarea mutatiei factorului II:

- evenimente trombotice survenite la pacienti tineri (<50 ani);
- tromboze venoase recurente;
- tromboze venoase in teritorii anatomice “neobisnuite”: vena porta, vene hepatice, mezenterice, cerebrale, etc.;
- antecedente familiale de tromboze venoase la indivizi <50 ani;
- paciente cu pierderi de sarcina in trimestrele II si III, de cauza incerta;
- dupa o consiliere adecvata, la pacientele asimptomatice din familiile la care s-a depistat mutatia, inainte de administrarea de contraceptive orale si a unei eventuale sarcini.

Pregatire pacient Nu necesita o pregatire prealabila.

Metoda Este folosita metoda Real-time PCR (LightCycler): reactie de polimerizare in lant cu detectie in timp real a produsului PCR acumulat, prin masurarea fluorescentei emise; la sfarsitul ciclurilor de amplificare se efectueaza genotiparea, prin analiza curbei de topire.

Pentru cadre medicale Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.

Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8ºC; 1 an la -20 ºC.

Limite si interferente La nivelul genei factorului II, pe langa mutatia 20210 mai sunt posibile alte 4 mutatii: 20209, 20207, 20218 si 20221. La genotipare, aceste mutatii rare vor conduce la un rezultat neincadrabil in tipurile mai sus mentionate.