Descriere

Plumbul este cel mai larg utilizat metal neferos. Plumbul si compusii sai au numeroase aplicatii comerciale si industriale, fiind prezenti in lacuri si vopseluri, baterii, pigmenti, insecticide, materiale plastice si ceramice, echipamente medicale, armament, benzina, industria sudurii.
Principalele cai de expunere la plumbul anorganic sunt inhalarea si ingestia. La adult expunerea se realizeaza in special profesional, iar la copii prin ingestia de vopseluri cu plumb din case vechi (in sindromul pica). Expunerea se mai poate face si prin practicarea distilarii ilegale a alcoolului in recipiente ce contin plumb.
Plumbul este absorbit in organism atat prin tractul respirator, cat si prin cel gastrointestinal. Absorbtia este invers proportionala cu dimensiunea particulei, ceea ce face ca inhalarea prafului cu plumb sa aiba impactul cel mai mare. Este transportat si transplacentar fiind implicat in  intoxicatia congenitala, cu urmatoarele consecinte posibile: avort spontan, prematuritate sau greutate mica la nastere.
Simptomele precoce ale intoxicatiei cu plumb (saturnism) sunt reprezentate de: apatie sau iritabilitate, astenie fizica, anorexie, greata, constipatie, dureri abdominale intermitente, mialgii. Anemia cu reticulocitoza si punctatii bazofile la examinarea frotiului de sange periferic se numara printre complicatiile hematologice ale saturnismului. De asemenea mai pot sa apara: lizereu gingival caracteristic si depozite de plumb pe radiografii ale oaselor lungi la copii. In cazul intoxicatiilor severe apar tulburari gastrointestinale grave si neurotoxicitate (ataxie, slabiciune musculara, convulsii, stupor, coma). Cresterea excretiei urinare a plumbului indica o expunere excesiva, independent de manifestarile clinice. Alte caracteristici ale saturnismului includ cresterea acidului delta-aminolevulinic urinar, cresterea protoporfirinei libere eritrocitare si scaderea dehidrazei acidului aminolevulinic.

In expunerile profesionale, limita biologica tolerabila=40 μg/dL (sange) sau 150 μg/L (urina).

Recomandari Recomandari pentru determinarea plumbului:

- plumbul in sange: cel mai bun test pentru diagnosticul expunerii la plumb;
- plumbul in urina: monitorizarea intoxicatiei cronice cu plumb.



Pregatire pacient Momentul recoltarii probei de sange nu este important pentru monitorizarea expunerii profesionale.

Metoda Se foloseste metoda spectrometrica cu absorbtie atomica.

Pentru cadre medicale Specimen recoltat -1) sange venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o proba de urina spontana.

Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce contine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentruurina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore; nu se folosesc conservanti; 3) eprubeta pentru urina.

Cantitatea recoltata - 1) cat permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL.

Prelucrare necesara dupa recoltare - nu este necesara.

Cauze de respingere a probei - specimen coagulat.

Stabilitate proba - probele de sange si urina se mentin la temperatura camerei pana in momentul lucrului.


Limite si interferente Deficitul de fier poate creste absorbtia si toxicitatea plumbului si adesea coexista cu expunerea excesiva. Toti copii care au o concentratie a plumbului in sange >20 μg/dL trebuie investigati pentru deficitul de fier (dozarea feritinei).