Proteina C este o glicoproteina sintetizata in ficat (printr-un mecanism dependent de vitamina K), care circula in plasma si are rol in prevenirea trombozelor. Functia sa de anticoagulant se exercita prin inactivarea factorilor V si VIII. De asemenea, actioneaza ca un agent profibrinolitic.
Proteina C este activata de trombina; rata de activare este accelerata prin formarea unui complex intre trombina si trombomodulinul celulei endoteliale. Proteina C activata degradeaza factorii Va si VIIIa printr-un clivaj proteolitic selectiv, conducand la reducerea activitatii procoagulante a plasmei. Pentru inactivarea factorilor de coagulare este necesara prezenta unui cofactor-proteina S- alaturi de ionii de calciu si o suprafata membranara fosfolipidica. Proteina C activata este neutralizata de un inhibitor specific, de alfa2-antiplasmina si alfa2-macroglobulina.
Incidenta deficitului de proteina C in populatia generala este de aproximativ 0.2 %. Deficitul de proteina C poate fi ereditar sau dobandit; in cazul deficitului ereditar severitatea manifestarilor clinice este dependenta de statusul homo/heterozigot. Astfel, deficitul heterozigot se asociaza cu episoade de tromboza venoasa profunda, complicate sau nu cu embolie pulmonara, survenite la pacienti tineri. Deficitul homozigot se manifesta imediat dupa nastere, prin fenomene tromboembolice masive si potential fatale (purpura fulminans neonatala).
Pe baza testelor functionale si imunologice, deficitul de proteina C poate fi subdivizat in 2 tipuri:
- tipul I (cantitativ), prezent in majoritatea cazurilor de deficit de proteina C, se caracterizeaza printr-o functionalite normala a proteinei C, care se gaseste insa intr-o cantitate insuficienta pentru a controla cascada coagularii (reducere concomitenta a antigenului proteinei C si a gradului de activitate);
- tipul II (calitativ) se caracterizeaza printr-o cantitate normala de proteina C care este insa incapabila sa-si exercite functia (activitate redusa) ca urmare a unor defecte moleculare.
Testul detecteaza ambele tipuri (I si II) de deficit dar nu permite diferentierea lor. De aceea, in cazul obtinerii unei activitati scazute a proteinei C se recomanda testarea antigenului proteinei C.
Deficitul dobandit de proteina C apare la pacientii cu afectiuni hepatice, coagulare intravasculara diseminata (CID), diabet insulino-dependent, hipertensiune arteriala esentiala, siclemie, procese maligne si in cursul terapiei cu anticoagulante orale sau L-asparaginaza.
Scaderea activitatii proteinei C se asociaza cu:
- episoade trombotice severe in perioada neonatala;
- risc crescut de episoade trombotice venoase;
- necroze cutanate induse de warfarina (patognomonice pentru deficitul de proteina C);
- CID, in special la pacientii neoplazici;
- tromboflebita si embolism pulmonar, in special la adultii tineri.
Recomandari pentru determinarea proteinei C:
- investigarea unor complicatii tromboembolice neexplicabile, in special la pacienti < 50 ani si cu istoric familial pozitiv de evenimente trombotice;
- inaintea administrarii contraceptivelor orale la paciente cu episoade trombotice in antecedente sau cu istoric familial pozitiv.
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer cu citrat de Na 0.105 M (1/9) (capac bleu/verde).
Cantitatea recoltata - cat permite vacuumul.
Cauze de respingere a probei: specimen hemolizat, specimen coagulat, vacutainer care nu este plin, specimen contaminat cu heparina.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa plasma prin centrifugare si se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, plasma se poate stoca la -20o C.
Stabilitate proba - plasma separata este stabila 4 ore la 18-25° C; 1 luna la -20° C; se va evita decongelarea/recongelarea.