Descriere Reticulocitele sunt eritrocite anucleate tinere, imature, care contin acizi nucleici reziduali (ARN). Dupa expulzarea nucleului eritrocitele raman in maduva pana la 4 zile, timp in care are loc o scadere continua a numarului de poliribozomi (care contin ARN) si a sintezei de hemoglobina. Aceste eritrocite tinere se maturizeaza complet in circulatia periferica in cca. 1-2 zile dupa ce parasesc maduva osoasa, timp in care pierd complet capacitatea de sinteza proteica (respectiv poliribozomii care contin ARN), iar sinteza de Hb inceteaza.
Reticulocitele apar pe frotiul colorat Wright-Giemsa ca celule policromatofile (materialul nucleic reticular se coloreaza in albastru-gri) de volum mai mare decat cel al eritrocitelor mature. Materialul reticular se coloreaza cu coloranti supravitali ca albastru cresil briliant/albastru de metilen. In mod normal, in absenta anemiei, un numar mic de reticulocite este prezent in circulatie (in fiecare zi ~ 1 % din eritrocite sunt inlocuite cu eritrocite tinere eliberate din maduva). Determinarea numarului de reticulocite ofera informatii despre capacitatea medulara de a sintetiza celule rosii ca raspuns la o suprasolicitare fiziologica, cum este anemia. Determinarea numarului relativ sau absolut de Rt reprezinta un indicator important al activitatii eritropoietice medulare, furnizand o apreciere initiala daca anemia se datoreaza alterarii productiei eritrocitare sau pierderii de eritrocite in circulatie (prin sangerare sau hemoliza).
In prezenta anemiei nr de Rt trebuie corectat deoarece este fals crescut cand se raporteaza la nr. scazut de Er al pacientului anemic:
% Rt corectat=(% Rt x Hct pacientului)/45.
In continuare trebuie facuta o corectie suplimentara deoarece Rt eliberate sub stimularea intensa a eritropoietinei raman in circulatie un timp aproximativ dublu fata de timpul de supravietuire al Rt normale (aproximativ 1 zi). Se calculeaza astfel indicele de productie reticulocitara (IPR) din % Rt corectat si un factor de corectie care depinde de Hct pacientului:
pentru Hct (%) =40-45, factorul de corectie=1.0;
pentru Hct (%) =35-39, factorul de corectie=1.5;
pentru Hct (%) =25-34, factorul de corectie=2.0;
pentru Hct (%) =15-24, factorul de corectie=2.5;
pentru Hct (%) =< 15, factorul de corectie=3.
IPR = % Rt corectat / factorul de corectie.
Un IPR 2 sugereaza ca maduva osoasa raspunde adecvat gradului de anemie.

Determinarea numarului de Rt are importanta in special in anemia normocitara. Anemia microcitara cu feritina si saturatie a transferinei normale si nr. de Rt crescut sugereaza o hemoglobinopatie. Reticulocitoza in combinatie cu anemia macrocitara sugereaza deficit de folat/vitamina B12 partial tratat, iar anemia hemolitica poate fi usor macrocitara.

Unele analizoare furnizeaza un parametru suplimentar :fractia reticulocitelor imature (IRF). Stabilirea indexului de maturitate a reticulocitelor  furnizeaza informatii complementare numarului de reticulocite in evaluarea activitatii eritropoietice.
IFR reprezinta procentul de reticulocite care au un continut crescut sau intermediar de  ARN. Valorile de referinta specifice metodei de lucru a laboratorului Synevo sunt diferite in functie de sex:
IRF barbati:2.3-13.4% si IRF femei:3.0-15.9%.

Studiile efectuate au aratat faptul ca IRF constituie un indicator mai sensibil si mai specific decat numarul de reticulocite determinat izolat, in urmatoarele situatii clinice:
- monitorizarea regenerarii medulare post transplant sau chimioterapie (ex. IRF scade la 2-3 zile dupa incheierea chimioterapiei si creste inainte de o noua cura);
- monitorizarea succesului transplantului renal (instalarea productiei de eritropoietina);
- monitorizarea tratamentului anemiilor cu fier, vitamina B 12 si folati;
- monitorizarea tratamentului cu eritropoietina la copii, pacienti cu insuficienta renala cronica, sindrom mielo-displazic si SIDA;
- monitorizarea efectelor toxice medulare induse de AZT;
- evaluarea anemiilor normocrome de diverse etiologii;
- diagnosticul si monitorizarea anemiilor aplastice;
- detectia crizei aplastice in anemiile hemolitice;
- stabilirea momentului prelevarii de celule stem dupa tratamentul cu factori de crestere sau chimioterapie;
- detectia hemoragiilor oculte sau a anemiilor hemolitice compensate;
- estimarea hipoxiei cronice in afectiuni pulmonare sau cardiopatii cianogene (este indusa o activitate eritropoietica crescuta);
- clasificarea anemiilor.

Referitor la clasificarea anemiilor, in ceea ce urmeaza sunt prezentate modificarile numarului absolut de reticulocite si al IRF in diverse tipuri de anemie:
- aplazie medulara, criza aplastica in anemii hemolitice - nr. Rt este scazut, IRF scazut;
- anemiile hipoplazice - nr. Rt scazut, IRF scazut;
- regenerarea medulara - nr. Rt scazut, IRF normal sau crescut;
- bolile cronice - nr. Rt scazut sau normal, IRF scazut;
- deficitul de fier - nr. Rt normal sau scazut, IRF crescut;
- deficitul de folat sau vitamina B12 - nr. Rt normal sau scazut, IRF crescut;
- talasemii - nr. Rt normal sau crescut, IRF normal sau crescut;
- mielodisplazii - nr. Rt variabil, IRF normal sau scazut;
- anemii hemolitice - nr. Rt crescut, IRF crescut;
- hemoragii sau anoxie - nr. Rt normal sau crescut, IRF crescut.
In concluzie, IRF corelat cu numarul de reticulocite constituie un indicator util al activitatii eritropoietice furnizand informatii similare cu indicele productiei reticulocitare (IPR), care fiind insa un parametru calculat si nu un rezultat al masurarii directe poate fi inlocuit de acestea.

 

Recomandari Recomandari pentru determinarea reticulocitelor:

- diferentierea tipurilor de anemii in: neregenerative si regenerative/hiper-regenerative;
- monitorizarea raspunsului la tratamentul de sustitutie cu fier, acid folic / vitamina B12;
- evaluarea eritropoiezei dupa transplant medular, in anemia aplastica indusa de medicamente citotoxice/sau in tratamentul cu eritropoietina. 

 

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate mesele bogate in lipide). Sexul, varsta pacientului, precum si anumite conditii cum ar fi: starea de soc, varsaturile incoercibile, administrarea masiva de lichide i.v. etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv hiperhidratarea pacientului, precum si anumite tratamente urmate de pacient trebuie comunicate laboratorului. Este de preferat evitarea pe cat posibil a stresului in momentul recoltarii. In cazul monitorizarii regulate (zilnic sau la doua zile) , proba de sange trebuie obtinuta in acelasi moment al zilei (datorita fluctuatiilor fiziologice circadiene ale unor parametri).

Metoda

Se folosesc doua metode pentru determinarea reticulocitelor: - metoda manuala - numarare microscopica. - numararea automata - analizor automat pe principiul citometriei in flux cu fluorescenta si LASER semiconductor.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos; la copii mici se poate recolta sange capilar din deget/calcai.

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant  tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac mov/roz – K3 EDTA); in  cazul copiilor mici se foloseste un microtainer cu heparina.

Cantitate recoltata - tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru ca raportul sange/anticoagulant sa fie optim (concentratia recomandata de EDTA este de 1.2 – 2.0 mg/mL de sange) .

Cauze de respingere a probei - tub incorect, specimen coagulat, specimen hemolizat, cantitate insuficienta.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se amesteca continutul prin inversiunea usoara a tubului de cca. 10 ori; daca proba nu este trimisa imediat la laborator trebuie refrigerata.

Stabilitate proba -  36-48 ore la temperatura camerei (18-26o C) sau la frigider (2–8o C) – pentru determinarea hemoglobinei si numaratorile de celule. Este recomandat ca probele sa fie analizate in primele 6 ore de la recoltare. Daca proba a fost refrigerata, trebuie echilibrata la temperatura camerei inainte de a fi analizata.