Descriere pH-ul indica capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido-bazic al plasmei si lichidului extracelular, care se realizeaza prin reabsorbtia sodiului si secretia tubulara de hidrogen si ioni amoniu.
Testul de detectare a pH-ului urinar se bazeaza pe o combinatie de 3 indicatori: rosu-metil, albastru bromtimol si fenolftaleina. La un nivel al pH-ului de 5-9 se obtine o gradare a culorii de la portocaliu la galben-verzui si albastru.
Importanta pH-ului urinar consta in primul rand in determinarea existentei unei afectiuni acido-bazice sistemice de origine metabolica sau respiratorie si management-ul conditiilor urinare care necesita mentinerea urinei la un pH specific, cum ar fi calculii renali (se urmareste prin dieta si tratament modificarea pH-ului urinar, astfel incat sa previna formarea calculilor), alcalinizarea urinei in tratament cu sulfonamide (prevenirea formarii cristalelor), intoxicatie cu salicilati (cresterea excretiei), in timpul transfuziilor; urina trebuie mentinuta acida in timpul tratamentului infectiilor de tract urinar.

NOTA: pH-ul urinar nu ajunge niciodata la 9; in acest caz trebuie repetata testarea pe un alt specimen proaspat.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea pH-ului urinar:

- identificarea unor disfunctii  renale, urinare, hepatice si metabolice.

Pregatire pacient Recoltarea pentru examenul de urina se face din prima urina de dimineata (sau o proba de urina spontana), jetul mijlociu, dupa o prealabila toaleta locala. Prima urina de dimineata are avantajul ca este mai concentrata si nu este influentata de dieta si activitatea fizica.

Metoda Se foloseste metoda fotometrica.

Pentru cadre medicale Specimen recoltat - urina.

Recipient de recoltare - recipient pentru sumarul de urina.

Cantitate recoltata - 10 ml.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se imerseaza stripul in  urina timp de o secunda, dupa care se introduce  in analizor; rezultatele apar in 60-120 secunde.

Cauze de respingere a probei - cantitate insuficienta de urina; recoltare si pastrare necorespunzatoare.

Stabilitate proba - 3-4 ore la temperatura camerei (urina va fi refrigerata daca exista intarzieri in examinare) .

Limite si interferente Factori de interferenta

- scad ph-ul urinar - clorura de amoniu, acidul mandelic;
- cresc ph-ul urinar - bicarbonatul de sodiu, citratul de potasiu, acetazolamida.