Coşmarurile apar frecvent în copilărie. Între vârsta de trei şi şase ani, 10-50 la sută din copii au, ocazional, vise urâte. Frecvenţa şi intensitatea coşmarurilor scad la maturitate, ca la 60 de ani să dispară complet. Una din două persoane este urmărită de coşmaruri din când în când, pe când 2-8 la sută din populaţie are terori nocturne, visele urâte repetându-se aproape noapte de noapte.

Somnul profund, „gazda“

În timp ce scenariile viselor plăcute sunt adesea irealiste, cele ale coşmarurilor par să descrie un pericol real. Potrivit neurologilor, visele apar în perioadele de somn profund, denumite „somn paradoxal”. În această fază a somnului se eliberează în creier acetilcolină, neurotransmiţător care trimite semnale de la creier către muşchi şi controlează funcţiile de bază (nivelul de energie, respiraţia şi bătăile inimii).

Pot avea la bază amintiri de 10-15 ani

Pentru a ajunge în starea de vis, organismul trebuie să se simtă în siguranţă: să nu îi fie foame, sete, nici prea cald şi nici prea frig. În unele cazuri, somnul nu este afectat de factori exteriori (cum ar fi un zgomot), ci de o cină prea grea, care face creierul să fie mai activ.

În jumătate din cazuri, coşmarurile pun în scenă evenimente neplăcute de peste zi. Uneori, acestea pot avea drept cauză amintiri mai vechi, chiar de 10-15 ani. În urma unui accident sau a unui eveniment nefericit, coşmarurile devin recurente, adică se repetă aproape noapte de noapte şi sunt unul dintre simptomele unei tulburări numite stres posttraumatic.

Pe termen lung, pot afecta sănătatea

Coşmarurile devin mai mult decât nişte vise urâte atunci când încep să ne afecteze starea de sănătate. Persoanele care suferă de anxietate sau de depresie devin şi mai afectate dacă aceste tulburări sunt însoţite de coşmaruri. Mai mult, deşi nu este o regulă, studiile au arătat că visele urâte cresc riscul de a comite suicid în rândul celor cu tulburări psihice.

Privarea de somn cauzată de coşmaruri poate duce, în timp, la instalarea anumitor afecţiuni, cum sunt bolile de inimă, obezitatea şi diabetul.

Aşa poţi scăpa de visele urâte!

În cazul coşmarurilor ocazionale, nu e cazul să te îngrijorezi. Dacă însă acestea se repetă în mod regulat, ar trebui să consulţi un medic pentru a stabili cauza şi pentru a găsi o cale de a scăpa de sub teroarea viselor urâte. Când cauza o reprezintă anumite medicamente, oprirea tratamentului poate fi eficientă.

Iar când problema de fond este o tulburare psihică, aceasta trebuie tratată cu ajutorul unui psiholog sau al unui psihiatru. De asemenea, o bună igienă a somnului (cina cu cel puţin două ore înainte de culcare, somnul la ore rezonabile etc.) sunt factori de care trebuie ţinut cont pentru a evita coşmarurile.

Cauzele cele mai frecvente ale viselor „rele“

Anumite medicamente care acţionează asupra neurotransmiţătorilor (antidepresive) şi unele tratamente pentru reglarea tensiunii arteriale. Şi persoanele care renunţă la substanţe halucinogene (droguri, alcool, tranchilizante) pot avea vise urâte în mod repetat.

Somnul neregulat, insuficient.

Anumite tulburări de ordin psihologic. De exemplu, stările de anxietate sau cele depresive şi stresul posttraumatic pot sta la baza unor coşmaruri repetate.

Tulburările somnului, cum sunt sforăitul, apneea (pauze respiratorii repetate în timpul somnului) sau sindromul picioarelor neliniştite (furnicături în picioare pe parcursul nopţii).

Diferenţă

Terorile nocturne sunt mai mult emoţii foarte intense decât vise.


În afara coșmarurilor, mai există o anumită tipologie a viselor cu conotaţie negativă, și anume terorile nocturne. În urma lor, te trezești transpirat și cu senzaţie de panică. Spre deosebire de coșmaruri, acestea nu au un caracter alert și nu iau forma unei povești. Dacă terorile nocturne se repetă obsesiv, este nevoie de consiliere psihologică sau psihiatrică. Potrivit lui Freud sau lui Yung, putem găsi explicaţii pentru aceste vise cu conotaţie negativă.

Toată partea noastră cognitivă este înclinată spre partea afectivă. Noi operăm cu informaţii pe care nu le înregistrăm decât dacă ne plac sau, dimpotrivă, nu ne plac. Practic, în timpul nopţii, informaţiile din timpul zilei sunt prelucrate pentru a trece în memoria de lungă durată. De aici, visele sau, din contra, coșmarurile. De aceea, se consideră că terorile nocturne și coșmarurile apar la persoane care sunt tensionate și care trec prin perioade grele din viaţa de zi cu zi (mai ales dacă acumulează frustrări).