Insuficienţa cardiacă este de fapt consecinţa unei alte boli: de inimă, de tiroidă etc. Prof. dr Daniela Bartoş, şefa secţiei de medicină internă de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, explică cum se manifestă insuficienţa cardiacă.
Principalul semn este respiraţia grea (dispnee) ce apare mai întâi la efort, apoi la eforturi din ce în ce mai mici, iar prin înaintarea bolii respiraţia grea se instalează chiar în stare de repaus. Lipsa de aer apare uneori noaptea, alteori la culcare, spre seară, aşa că bolnavul trebuie să doarmă cu capul ridicat pe două-trei perne. Această respiraţie dificilă culminează cu edeme pulmonare acute, când alveolele plămânilor sunt inundate cu lichid. Alt semn al insuficienţei cardiace este apariţia de edeme, de umflături cu lichid la picioare. Bolnavul pierde lichid prin piele pentru că inima bolnavă în insuficienţă nu mai poate împinge corespunzător sângele şi nici nu mai poate primi sângele retur, cel venos. Apar dureri în dreapta abdomenului şi ficatul se măreşte şi doare. La ascultare, inima bolnavă în insuficienţă prezintă zgomotul unui galop. Venele de la gât, cele jugulare, sunt dilatate. În funcţie de gravitatea respiraţiei, sunt patru grade de severitate a insuficienţei cardiace. Această boală poate fi reversibilă, dar se insistă asupra faptului că strategia este să fie bine tratată boala care a generat insuficienţa cardiacă. Adică infarctul, hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, boala supapelor inimii, tiroida prea productivă. Fiecare bolnav trebuie să aibă propriul tratament, fiindcă nu există o strategie unică în tratarea insuficienţei cardiace, ci diverse terapii pentru bolile proprii paralele.
Bolnavul de insuficienţă cardiacă trebuie să se prezinte des la controale, cel puţin la trei luni.