Transplantul este pentru unii unica solutie. Riscurile sunt mari, dar cand stii ca alta rezolvare nu exista, accepti sa primesti transplantul. Din pacate, m-am exprimat gresit. Nimeni nu accepta sa-l primeasca. Cei in cauza accepta sa-l astepte.

De vanzare, rinichi

Asteptarea este totdeauna de durata, intrucat donatorii sunt rari, iar daca ii gasesti, trebuie ca organismul donatorului sa fie compatibil cu cel al primitorului. Problema este cu atat mai complicata, cu cat in nici o tara ciivilizata, "donarea" contra cost nu este permisa de lege.

Exista o etica sociala, conform careia nimeni nu poate vinde altuia o parte din organismul sau si nici nu poate cumpara, platind. Poate primi numai o donatie fara plata, de obicei de la o ruda foarte apropiata. Se mai pot preleva organe si de la o persoana tocmai decedata.

Legea este insa departe de a fi respectata. Sunt frecvente cazuri de oameni din Rusia, Europa Rasariteana, lumea a treia si alte zone, dispuse sa vanda, din cauza dificultatilor materiale. Se ofera, de preferinta, un rinichi, o parte din ficat, o parte din plaman. Oamenii sarmani vand, oamenii bogati cumpara.

Intermediarii negociaza organele

Intre ei, se afla intermediarii, cei care ii depisteaza pe saracii sanatosi, pe bogatii bolnavi si fac targul, incasand "drepturile" de la toti. Daca adaugam si amanuntul ca, uneori, tot ei "arajeaza" si la clinica, inseamna ca am prezentat faptul in toata oroarea sa.

Problema capata conotatii care ii pun in dificultate chiar si pe oamenii legii. Intr-adevar, nu pare prea normala sanctionarea celui care l-a salvat pe altul de la moarte sau a celui care, daca nu se lasa salvat, murea.

In schimb, nu este nici normala si nici morala intermedierea acestor tranzactii, de catre persoane fara scrupule, care profita si de pe urma celui nevoit sa vanda, ca sa supravietuiasca, si a celui nevoit sa cumpere, ca sa nu moara.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OSM) care dispune de date precise cu privire la transplanturile legale, nu are informatii, cu privire la cele ilegale. Estimarile se fac greu si dureaza mult. In prezent, exista aprecierea ca, la nivleul anului 2010, se inregistrau in lume peste 107.000 transplanturi de organe umane, legale si nelegale.

Este posibil ca cele ilegale se fie doar 10% din cifra totala, dar ele pot fi mult mai numeroase. Din datele OMS, rezulta cert ca doua treimi din organele care se transplanteaza anual sunt rinichii - informeaza inima, sau alte organe vitale, nu se pot face la Pristina si nici nu se pot tranzactiona prin intermediar: organul se preia, de obicei, de la o persoana care tocmai a suferit un accident si s-a constatat decesul, in conditiile legii. Si, bineinteles, cu lista de asteptare.

Sunt si cazuri celebre

Oamenii asteapta cu rabdare si cu nadejde. Ei mizeaza pe sanse, chiar daca nu totdeauna ajung sa le vina randul, chiar daca randul le vine, dar operatia nu reuseste, chiar daca operatia reuseste, dar pacientul nu supravietuieste.

Mai curand, prefera sa-si aduca aminte despre unele mari reusite. Se citeaza cazul medicului francez Michel Raymond Corniglion, care a suferit un transplant de inima in 1981 si se afla inca in viata.

Se mai citeaza cazul americancei Edith Helm, care a primit un rinichi de la sora ei geamana, in anul 1956 si a trait pana in 2011, cand a decedat in varsta de 55 de ani. Ambele operatii au fost efectuate de doctorul Joseph Murray, laureat al premiului Nobel 1990.

Asemenea exemple nu sunt tocmai multe, dar omul are dreptul sa spere si, daca simte nevoia, sa se agate si de un pai.


http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/stiri-sanatate/transplantul-de-organe-oameni-care-isi-vand-un-rinichi-1184004