articulatie mobila în care suprafetele articulare sunt formate la unul dintre oase de un scripete sau trohlee, iar la osul opus de o creasta ce corespunde santului scripetuhii, si doua povarnisuri laterale care corespund partilor laterale ale scripetelui. Ele permit miscari de flexiune - extensiune;
au si miscari foarte reduse de lateralitate. Exemple: articulatia hume-ro-ulnara;
articulatiile interfalangice. Sinonime: articulatia troheana, articulatie „în balama"