(laringe) organul fonatiei, prin care trece aerul de la faringe la trahee. Este situat între trahee si baza limbii. Este format dintr-o serie de cartilaje nepereche (tiroid, cricoid si epiglotic), si din 3 perechi de cartilaje (aritenoide, comiculate si cuneiforme), toate fiind captusite de o mucoasa si miscate de muschii laringelui (vezi ilustratia).
Mucoasa este, pe fiecare parte, ridicata de doua pliuri transverse, care constituie corzile vocale, cele superioare fiind false, cele inferioare fiind adevaratele corzi vocale. Spatiul dintre corzile vocale este numit glottis, iar marginile sale alcatuiesc rima glottidis.