sindrom caracterizat prin: cresterea severa si prelungita a permeabilitatii glomerulare pentru proteine (proteinurie > 2 g/m2/zi), hipoalbuminemie (< 3 g/dl), edeme generalizate, lipidurie si lipemie. Diagnosticul este sugerat de manifestarile clinice si de analizele de laborator, si este confirmat prin biopsie renala. Cauzele primare ale sindromului nefrotic sunt boala cu leziuni minime, glomerulonefritele, glomeru-loscleroza focala segmentara. Sindromul nefrotic se poate datora, de asemenea, si unor cauze secundare, cum ar fi diabetul zaharat, amiloidoza, sarcoidoza, lupusul eritematos sistemic, limfoame, carcinoame etc. Tratamentul se adreseaza procesului patogenic subiacent si depinde de patologia renala, constand în special din administrarea de corticosteroizi