Indicatii:
Infectii urinare (pielite, pielo-nefrite, uretrite, inclusiv cea generata de Neisseria gonorrhoeae) sistemice grave (meningite, endocardite, peritonite, osteomielita), septicemii, infectii respiratorii (in special cele acute) si ale tesuturilor moi (arsuri si plagi suprainfectate) provocate de Pseudomonas, Proteus, E. coli, germeni coliformi s.a., sensibili la carbenicilina.

Contraindicatii:
Sensibilizare la peniciline (obligatorie e analizarea riguroasa in acest sens pentru evitarea unor eventuale reactii anafilactoide severe).

Precautii:
intrucat 1 g de carbenicilina contine 47 mval. (108 mg) de sodiu, se va tine seama de aceasta la bolnavii cu restrictii in acest sens. La bolnavii cu leziuni renale se vor respecta strict dozele prescrise pentru a se preveni eventualele fenomene hemoragice.

Reactii adverse:
Pot aparea fenomene de intoleranta locala (dureri si induratii la locul injectarii i.m., tromboflebite dupa administrarea i.v.) sau generala (reactii cutanate de tip alergic, greata - leuco si trombopenie, hiperexcitabilitate neuromusculara), hemoragii, care necesita intreruperea tratamentului la bolnavii cu leziuni renale s.a.

Compozitie:
Un flacon contine carbenicilina disodica echivalent cu 1 g, respectiv 5 g de carbenicilina (-carboxi-benzilpenicilina).

Actiune:
Penicilina de semisinteza cu spectru larg, superpozabil spectrului Ampicilinei, ingloband in plus, Pseudomonas aeruginosa (Bac. pyocyaneum), speciile indol-pozitive de Proteus morganii, rettgeri si vulgaris, rezistente la ampicilina si la cefalosporine. Mai sunt sensibile la Carbenicilina aproximativ 10-15% din tulpinile de Acrobacter/Klebsiella si unele tulpini de E. coli, rezistente la ampicilina. Flora grampozitiva rezistenta la Penicilina G, este obligatoriu, rezistenta la carbenicilina; in cazul celei gramnegative rezistenta incrucisata fiind partiala (totala la Proteus mirabilis). Dezvoltarea rezistentei la carbenicilina este posibila in special cand se administreaza doze insuficiente pentru obtinerea efectului bactericid (de aici necesitatea testarii periodice a sensibilitatii germenilor, in timpul tratamentului).
Mecanismul de actiune al carbenicilinei este acelasi cu al celorlalte peniciline. Nefiind acidorezistenta, carbenicilina se resoarbe in cantitate neinsemnata dupa administrare per os, fiind indicata practic, exclusiv calea parenterala (mai ales i.v., deoarece injectarea i.m. este dureroasa). Carbenicilina difuzeaza in lichidul peritoneal, exsudatul pleural, bila, organe parenchimatoase, oase si l.c.r., aproximativ 80-90% din doza injectata se elimina in urina, in forma activa (carbenicilina nu se metabolizeaza in organism). Toleranta generala a carbenicilinei este foarte buna.

Administrare:
Adulti: Infectii cu Pseudomonas - 2 g i.m. la 6 ore sau 5 g i.v. la 4 ore. Infectii cu Proteus si alti germeni sensibili - 1 g i.m. la 6 ore sau 2-5 g i.v. la 5 ore. Copii: Infectii cu Pseudomonas - 50-500 mg/kg corp/24 ore, i.m. sau i.v., fractionat in 4-6 reprize. Infectii cu Proteus si alti germeni sensibili - 50-400 mg/kg corp/24 ore i.m. sau i.v., in 4-6 reprize. Nou nascuti: in septicemii cu Pseudomonas, Proteus si E. coli 225-300 mg/kg corp/24 ore i.m. sau i.v. (perfuzii de 15 minute) in 3-4 reprize. Administrarea i.v. se poate face in forma la injectie lenta (3-4 minute) sau perfuzie rapida (30-40 minute). Injectarea i.v. se poate asocia cu administrarea i.m. sau in meningita, cu cea intrarahidiana (40 mg/24 ore la adulti si 10-20 mg/24 ore la copii).