Indicatii: Tratamentul anemiei asociate cu insuficienta renala cronica la pacienti adulti cu hemodializa, dializa peritoneala si cu predializa si la pacienti pediatrici cu hemodializa. Tratamentul anemiei la pacienti cu cancer cu tumori maligne nonmieloide

(cu sau fara chimioterapie) si prevenirea anemiei la pacienti cu cancer cu tumori maligne nonmieloide care sunt supusi unui tratament cu un agent chimioterapeutic.

Tratamentul anemiei la pacienti infectati cu HIV, tratati cu zidovudine, care prezinta niveluri ale eritropoietinei endogene £ 500 mU/ml . Pentru facilitarea recoltarii de sânge autolog în cadrul unui program de pre-depozitare si scaderea riscului de a primi transfuzii de sânge alogenic la pacienti cu nivel al hematocritului de 33-39%, care sunt programati pentru o operatie chirurgicala electiva majora si care probabil vor necesita mai mult sânge decât cel care poate fi obtinut prin tehnici de recoltare a sâ ngelui autolog în absenta epoietinei alfa. Eprex este indicat la pacienti adulti cu anemie moderata (hemoglobina > 10 pâna la £ 13 g/dl) programati pentru chirurgie electiva cu o pierdere moderata asteptata de sânge (2-4 unitati sau 900-1800 ml ) pentru a reduce expunerea la transfuzii de sânge alogenic si a facilita recuperarea eritropoietica.

Contraindicatii:
Hipertensiune arteriala necontrolata; hipersensibilitate la oricare dintre componentele acestui produs. Utilizarea Eprex la pacienti programati pentru operatie chirurgicala electiva si care nu participa la un program de pre-depozitare a sâ ngelui autolog este contraindicata la pacienti cu boala grava coronariana , arteriala periferica , carotidiana sau vasculara cerebrala , inclusiv la pacienti cu infarct miocardic recent sau accident vascular cerebral .

Precautii:
Pentru a reduce riscul hipertensiunii, rata de crestere a nivelului hemoglobinei trebuie sa fie de circa 1 g dl/luna si nu trebuie sa depaseasca 2 g/dl/luna. Tuturor pacientilor aflati în tratament cu Eprex trebuie sa li se masoare nivelurile de hemoglobina cel putin o data pe saptamâna pâna când se atinge un nivel stabil al hemoglobinei si în continuare. La pacienti peri -chirurgicali, trebuie sa se aiba în vedere monitorizarea mai frecventa la acei pacienti cu o valoare initiala a hemoglobinei de >14 g/dl. Presiunea sâ ngelui trebuie sa fie controlata în mod corespunzator înaintea initierii terapiei cu Eprex. La toti pacientii care primesc Eprex, presiunea sanguina trebuie sa fie monitorizata îndeaproape si daca este necesar trebuie tratata. O atentie speciala trebuie sa fie acordata aparitiei cefaleei neobisnuite sau unei cresteri a frecventei cefaleei ca posibil semnal de atentie. Poate fi necesar sa se initieze sau sa se intensifice tratamentul anti - hipertensiv în timpul terapiei cu Eprex. Daca presiunea sanguina nu poate fi controlata, trebuie sa fie întrerupt tratamentul cu Eprex. Eprex trebuie sa fie folosit cu precautie la pacienti având antecedente de acces epileptic. Pacientii cu stari asociate cu accidente trombotice/ vasculare trebuie sa fie monitorizati îndeaproape. La pacientii cu disfunctii hepatice nu a fost stabilit gradul de siguranta al Eprex. Datorita metabolismului redus, pacientii cu disfunctie hepatica pot prezenta o eritropoieza crescuta cu Eprex. Poate exista o crestere moderata, dependenta de doza , a numarului de plachete, în limite normale, în timpul tratamentului cu Eprex. Acesta se diminueaza în cursul terapiei continue. Aparitia trombocitozei este foarte rara. Numarul de plachete trebuie sa fie monitorizat în mod regulat în primele 8 saptamâni de terapie . Reactia necorespunzatoare la Eprex trebuie sa determine o cautare a factorilor cauzali. Acestia includ: deficitul de fier , acid folic , sau vitamina B12; intoxicatia cu aluminiu; infectii intercurente, episoade inflamatorii sau traumatice; hemoragii oculte; hemoliza si fibroza maduvei osoase de orice natura. Pentru a garanta o reactie optima la Eprex, trebuie sa se asigure depozite corespunzatoare de fier , înainte de initierea tratamentului. În majoritatea cazurilor de pacienti cu insuficienta renala cronica, cancer si pacienti infectati cu HIV, concentratiile feritinei din ser scad simultan cu cresterea în volum a celulelor. În consecinta, depozitele de fier trebuie sa fie evaluate în timpul terapiei iar înlocuirea fierului, de ex. 200-300 mg/zi de fier elementar (100-200 mg/zi pentru pacienti pediatrici) se recomanda pentru toti pacientii ale caror niveluri de feritina în ser sunt sub 100 ng/ml . Toti pacientii inclusi în programe de donare de sânge autolog si cei peri -chirurgicali care sunt tratati cu Eprex trebuie sa primeasca fier suplimentar în cantitati corespunzatoare (de ex. 200 mg de fier elementar oral pe zi) pe parcursul întregului tratament, pentru a evita epuizarea depozitelor de fier . Eprex trebuie sa fie folosit cu precautie la pacienti cu antecedente de guta . Rareori, s-a observat exacerbarea porfiriei la pacienti tratati cu Eprex având insuficienta renala cronica. Eprex trebuie sa fie folosit cu precautie la pacienti cu porfirie cunoscuta. Corectia anemiei la pacientii cu insuficienta renala cronica poate duce la cresterea apetitului si aportului de potasiu si proteine. Ca urmare dieta trebuie ajustata periodic pentru a mentine ureea, creatinina si potasiul la valorile dorite. La pacientii cu insuficienta renala cronica, nivelul electrolitilor din ser trebuie monitorizat. Pe baza informatiilor disponibile pâna în prezent, utilizarea de Eprex la pacienti în predializa nu accelereaza rata de agravare a insuficientei renale. Pacientii cu hemodializa primind Eprex necesita adesea o crestere a dozei de heparina în timpul dializei. Daca heparinizarea nu este optima, este posibila obstruarea sistemului de dializa. La unele paciente cu insuficienta renala cronica, s-au reluat menstrele dupa terapia cu Eprex. Trebuie discutata posibilitatea aparitiei unei potentiale sarcini si evaluata necesitatea unui tratament contraceptiv . Epoietina alfa este un factor de crestere care stimuleaza în principal producerea de hematii . Cu toate acestea, posibilitatea ca epoietina alfa sa poata actiona ca factor de crestere pentru orice tip de tumora, în special pentru cele mieloide maligne, nu poate fi exclusa. Toate avertizarile speciale si masurile speciale de precautie asociate cu programele de pre-donare de sânge autolog trebuie sa fie respectate la pacientii care primesc suplimentar epoietina alfa. Independent de tratamentul cu Eprex, pot aparea accidente trombotice si vasculare la pacienti supusi interventiei chirurgicale cu boala cardiovasculara de baza dupa flebotomie repetata. În consecinta, înlocuirea de rutina a volumului trebuie sa fie efectuata la asemenea pacienti în programe de donare de sânge autolog. În trialuri clinice peri -chirurgicale cu pacienti ortopedici, incidenta globala a accidentelor trombotice în cazul pacientilor tratati cu Eprex a fost similara cu placebo. Totusi, posibilitatea ca o crestere preoperatorie a nivelului hemoglobinei sa predispuna la accidente trombotice trebuie avuta în vedere, iar accidentele trebuie sa fie tratate în mod corespunzator, daca apar. Pacientii programati pentru interventie chirurgicala electiva trebuie sa primeasca un tratament antitrombotic profilactic corespunzator tehnicii chirurgicale alese. Într-un studiu în care Eprex a fost administrat în perioada peri -chirurgicala pacientilor care sunt supusi operatiei de grefa cu bypass de artera coronara, au existat noua decese în grupele tratate cu Eprex (N=126) si nici un deces în grupa tratata cu placebo (N=56). Dintre cele noua decese printre pacientii tratati cu Eprex, trei au fost legate de episoade infectioase intercurente, doua nu au fost apropiate de momentul terapiei (la 3,5 si respectiv 7 luni dupa operatie) iar patru au fost apropiate de momentul tratamentului (între zilele de studiu 2 si 8). Cele patru decese apropiate de momentul terapiei (3 %) au fost asociate cu un accident trombotic/vascular iar un rol cauzal al Eprex nu poate fi exclus în mod rezonabil. Procentul de pacienti tratati cu Eprex care au decedat a fost comparabil cu rata mortalitatii relatata în literatura de specialitate pentru pacienti supusi operatiei de grefa prin bypass al arterei coronariene netratati cu Eprex. Utilizarea Eprex nu este recomandata la pacienti peri -chirurgicali cu o valoare initiala a hemoglobinei >15 g/dl. La pacienti cu insuficienta renala cronica si boala cardiaca ischemica, clinic evidenta sau insuficienta cardiaca congestiva, concentratia de hemoglobina pe timpul tratamentului nu trebuie sa depaseasca limita superioara a concentratiei - tinta a hemoglobinei asa cum se recomanda la Dozare si Mod de administrare. Sarcina si alaptare : Eprex trebuie sa fie utilizat în timpul sarcinii numai daca beneficiul potential justifica riscul potential pentru fat. Vezi Toxicologia în reproducere. Nu se stie daca epoietina alfa este distribuita în laptele uman. Eprex trebuie sa fie folosit cu precautie la femeile care alapteaza. Efectele asupra capacitatii de a conduce si manevra masini: Datorita riscului sporit de hipertensiune în timpul fazei initiale a tratamentului cu Eprex, pacientii cu insuficienta renala cronica trebuie sa fie atenti când efectueaza activitati potential periculoase, cum ar fi conducerea sau folosirea de masini, pâna când s-a stabilit doza optima de întretinere cu Eprex.

Reactii adverse:
Pot aparea simptome “tip gripa ” cum ar fi febra , cefalee, dureri musculare si ale articulatiilor, senzatii de slabiciune, ameteala si oboseala , în special la începutul tratamentului. Reactia adversa cea mai frecventa în timpul tratamentului cu epoietina alfa este o crestere, dependenta de doza , a presiunii sanguine sau agravarea hipertensiunii existente. Aceasta s-a produs în special la pacientii cu insuficienta renala cronica. Crizele hipertensive inclusiv hipertensiune maligna, simptome gen encefalopatie (de ex. cefalee si stare de confuzie) si convulsii tonoclonice generalizate s-au produs la pacienti izolati, inclusiv pacienti anterior normotensivi. S-a observat trombocitoza, dar aparitia sa este rara. Evenimente trombotice/ vasculare , cum ar fi ischemia miocardica, infarctul de miocard, accidentele cerebrovasculare (hemoragie cerebrala si infarct cerebral ), atacuri ischemice tranzitorii, tromboza venoasa profunda, tromboza arteriala , embolie pulmonara, anevrisme, tromboza de retina si formarea de cheaguri la un rinichi artificial, au fost relatate la pacienti care primesc Eprex. Totusi, o relatie cauzala între terapia cu Eprex si aceste evenimente nu a fost stabilita. S-au produs tromboze de sunt la pacienti hemodializati, în special la cei care au tendinte de hipotensiune, sau ale caror fistule arterio-venoase prezinta complicatii (de ex. stenoze, anevrisme etc.). Eruptii cutanate , eczema , urticarie , prurit si/sau angioedeme au fost observate cu epoietina alfa. Cazurile au fost în general de intensitate redusa pâna la moderata. Au existat relatari rare despre reactii potential importante asociate cu simptome respiratorii si hipotensiune. Aparitia de reactii imunitare la epoietina alfa sau alte componente ale Eprex este rara. Eprex pare a avea un potential minim de inducere a formarii de anticorpi. Au fost relatate reactii cutanate la locul injectiei, la pacienti tratati cu Eprex. Aceste reactii se produc mai frecvent la pacienti care primesc tratament subcutanat decât la pacienti care primesc tratament i.v. Pacientii se plâng de eritem , arsuri si 1 luna sau durere persistand sau
reaparand dupa 3 luni, sau durere
asociata cu leziune tisulara
progresiva. Durerea somatogena
(organica) este durerea explicata
prin-tr-o cauza organica. Durerea
psihogena apare fara o patologie
organica asociata. Durerea somatica
poate fi nociceptiva (declansata
prin activarea fibrelor nervoase
senzitive. Cand sunt afectati
nervii somatici, durerea este
resimtita tipic, ca durere continua
sau ca presiune) sau neuropatica
(se produce prin disfunctionalitati
în sistemul nervos;
se crede
ca este declansata de procese
somatosenzitive aberante în
sistemul nervos periferic, în
sistemul nervos central sau în
ambele)")'>durere, de obicei usoare pâna la moderat, în jurul locului injectiei. Hiperpotasemia, hiperfosfatemia, cresterea nivelului de azot în ureea sanguina , cresterea nivelului de acid uric si a creatininei au fost relatate la pacienti cu insuficienta renala cronica.

Compozitie:
Eprex este o solutie sterila pentru administrare parenterala (seringa ). Componente Concentratia per seringa 1 000 UI/0,5ml 2 000 UI/0,5ml 3 000 UI/0,3ml 4 000 UI/0,4ml 10 000 UI/1,0ml Ingredient activ Epoietina alfa 8,4 microg/0,5 ml 16,8 microg/0,5 ml 25,2 microg/0,3 ml 33,6 microg/0,4 ml 84 microg/1,0 ml Ingredienti inactivi Albumina (umana) Pharm. Eur. 1,25 mg/0,5 ml 1,25 mg/0,5 ml 0,75 mg/0,3 ml 1,00 mg/0,4 ml 2,5 mg/1,0 ml Clorura de sodiu Pharm. Eur. 2,92 mg/0,5 ml 2,92 mg/0,5 ml 1,752 mg/0,3 ml 2,336 mg/0,4 ml 5,84 mg/1,0 ml Fosfat de sodiu dihidrat monobazic Pharm. Eur. 0,582 mg/0,5 ml 0,582 mg/0,5 ml 0,349 mg/0,3 ml 0,4656 mg/0,4 ml 1,164 mg/1,0 ml Fosfat de sodiu dihidrat dibazic Pharm. Eur. 1,1125 mg/0,5 ml 1,1125 mg/0,5 ml 0,6675 mg/0,3 ml 0,89 mg/0,4 ml 2,225 mg/1,0 ml Apa pentru injectii Pharm. Eur. ad 0,5 ml ad 0,5 ml ad 0,3 ml ad 0,4 ml ad1,0 ml

Actiune:
Eprex (epoietina alfa) este o glicoproteina produsa prin tehnologia recombinarii ADN . Eprex este disponibil în seringi preumplute gradate, de unica folosinta, continând 1 000 UI/0,5 ml, 2 000 UI/0,5 ml, 3 000 UI/0,3 ml, 4 000 UI/0,4 ml si 10 000 UI/1,0 ml .

Administrare:
Pacienti cu insuficienta renala cronica. Concentratia-tinta a hemoglobinei trebuie sa fie de 10-12 g/dl la adulti si 9,5 -11 g/dl la copii . La pacienti cu insuficienta renala cronica si boala cardiaca ischemica, clinic evidenta sau insuficienta cardiaca congestiva, mentinerea concentratiei de hemoglobina pe perioada tratamentului nu trebuie sa depaseasca limita superioara a concentratiei-tinta a hemoglobinei. Concentratia fierului trebuie sa fie evaluata pentru toti pacientii înaintea si în timpul tratamentului, iar daca este necesar trebuie sa se administreze supliment de fier . Alte cauze ale anemiei trebuie de asemenea sa fie excluse înainte de a initia terapia cu Eprex (vezi Precautii). Eprex poate fi administrat subcutanat sau intravenos. La schimbarea caii de administrare, aceeasi doza trebuie sa fie utilizata initial, iar apoi titrata pentru a mentine hemoglobina în intervalul-tinta. În studiile clinice, doza subcutanata medie a fost cu 20-30 % mai mica decât doza intravenoasa necesara pentru a atinge acelasi efect clinic. În faza de corectie, doza de Eprex trebuie sa fie marita daca nivelul de hemoglobina nu creste cu cel putin 1 g/dl/luna. O crestere clinic semnificativa a nivelului hemoglobinei nu se observa de obicei în mai putin de 2 saptamâni si poate necesita pâna la 6-10 saptamâni la unii pacienti. Odata atinsa concentratia-tinta de hemoglobina, doza trebuie sa fie redusa cu 25 UI/kg/ doza pentru a evita depasirea concentratiei-tinta. În plus, daca concentratia de hemoglobina depaseste 12 g/dl, terapia trebuie sa fie întrerupta. Reduceri de doza pot fi facute prin omiterea uneia dintre dozele saptamâ nale sau prin reducerea cantitatii fiecarei doze. Pacienti adulti cu hemodializa. Faza de corectie: 50 UI/kg de trei ori pe saptamâna pe cale subcutanata sau intravenoasa. Când este necesar, adaptari ale dozei trebuie sa se faca în cresteri de 25 UI/kg de trei ori pe saptamâna la intervale de minimum 4 saptamâni pâna când se atinge concentratia-tinta a hemoglobinei. Faza de întretinere: Doza obisnuita pentru a mentine nivelul-tinta al hemoglobinei este între 30 si 100 UI/kg de 3 ori pe saptamâna. Datele disponibile arata faptul ca pacientii cu anemie severa la debutul tratamentului (hemoglobina 30 33 30-100 Datele disponibile sugereaza faptul ca pacientii cu anemie severa la initierea tratamentului (hemoglobina < 6,8 g/dl) pot necesita doze mai mari de întretinere decât pacientii cu anemie mai putin severa. Pacienti cu cancer . Concentratia-tinta a hemoglobinei trebuie sa fie de circa 12 g/dl. Eprex poate fi administrat pentru tratamentul pacientilor cu anemie simptomatica. Eprex poate fi de asemenea folosit pentru a preveni anemia la pacienti care încep chimioterapie si au un nivel initial scazut al hemoglobinei (< 11 g/dl) si la pacienti care au avut o scadere substantiala a hemoglobinei în timpul primului lor ciclu de chimioterapie (de ex. o scadere de 1,0-2,0 g/dl a hemoglobinei daca valoarea initiala este de 11-13 g/dl sau o scadere de ³ 2,0 g/dl daca valoarea initiala a hemoglobinei lor este > 13 g/dl). Doza initiala pentru prevenirea sau tratamentul anemiei trebuie sa fie de 150 UI/kg de trei ori pe saptamâna pe cale subcutanata . Daca dupa 4 saptamâni de tratament cresterea hemoglobinei este < 1 g/dl, doza trebuie sa fie marita la 300 UI/kg timp de 4 saptamâni. Daca dupa 4 saptamâni de tratament la 300 UI/kg hemoglobina a crescut la < 1 g/dl, raspunsul este improbabil si tratamentul trebuie întrerupt. Daca hemoglobina creste cu mai mult de 2 g/dl pe luna, se reduce doza de Eprex cu circa 25%. Daca hemoglobina depaseste 14 g/dl, se întrerupe tratamentul pâna când ea scade sub 12 g/dl si apoi se reinstituie Eprex la o doza cu 25 % mai mica decât doza anterioara. Necesitatea continuarii terapiei cu Eprex trebuie sa fie reevaluata periodic, de ex. dupa încheierea chimioterapiei. Situatia fierului trebuie sa fie evaluata la toti pacientii înaintea si în timpul tratamentului, iar daca este necesar trebuie sa se administreze supliment de fier . Alte cauze de anemie trebuie de asemenea sa fie excluse înainte de a institui terapia cu Eprex (vezi Precautii). Pacienti infectati cu HIV si tratati cu Zidovudine. Pentru initierea tratamentului cu Eprex, se recomanda ca nivelul de eritropoietina endogena din ser sa fie determinat înaintea transfuziei. Datele disponibile sugereaza ca este improbabil ca pacientii cu niveluri de eritropoietina endogena din ser > 500 mU/ml sa raspunda la terapia cu Eprex. Faza de corectie: 100 UI/kg de trei ori pe saptamâna pe cale subcutanata sau intravenoasa timp de 8 saptamâni. Daca reactia este nesatisfacatoare (de ex. cerinte reduse de transfuzie sau nivel scazut de hemoglobina) dupa 8 saptamâni de terapie , doza de Eprex poate fi marita). Cresterile de doza trebuie sa se faca în trepte de 50-100 UI/kg de trei ori pe saptamâna la intervale de minimum 4 saptamâni. Daca pacientii nu au reactionat satisfacator la o doza Eprex de 300 UI/kg de trei ori pe saptamâna, este improbabil ca ei sa reactioneze la doze mai mari . Faza de întretinere: Dupa ce se atinge reactia dorita, doza trebuie sa fie titrata pentru a mentine hematocritul între 30-35 %, pe baza unor factori precum variatiile dozei de zidovudine si prezenta infectiilor intercurente sau a episoadelor inflamatorii . Daca hematocritul depaseste 40 %, doza trebuie sa fie întrerupta pâna când hematocritul scade la 36 %. Când se reia tratamentul, doza trebuie sa fie redusa cu 25 % si apoi titrata pentru a mentine hematocritul dorit. Situatia fierului trebuie sa fie evaluata la toti pacientii înaintea si în timpul tratamentului, iar daca este necesar trebuie sa se administreze supliment de fier . Alte cauze de anemie trebuie de asemenea sa fie excluse înainte de a institui terapia cu Eprex (vezi masurile speciale de precautie pentru folosire). Pacienti adulti ce urmeaza a fi supusi unei interventii chirurgicale într-un program de predonare autologa. Toate contraindicatiile asociate cu programele de donare de sânge autolog trebuie sa fie respectate la pacientii care primesc supliment de Eprex. Eprex trebuie sa fie administrat de doua ori pe saptamâna timp de trei saptamâni înaintea operatiei chirurgicale daca intervalul de pre-donare prechirurgical o permite. La fiecare vizita a pacientului, o unitate de sânge este recoltata si depozitata pentru transfuzie autologa daca pacientul are un hematocrit (³33 %) si/sau o hemoglobina, ambele acceptabile (³11 g/dl). Regimul recomandat de dozare este de 600 UI/kg intravenos de doua ori pe saptamâna. Pentru acei pacienti care necesita un grad mai redus de stimulare eritropoietica, s-a aratat ca un regim de dozare de 150-300 UI/kg administrat de doua ori pe saptamâna mareste pre-donarea autologa si diminueaza scaderea ulterioara a hematocritului. Situatia fierului trebuie sa fie evaluata pentru toti pacientii înaintea tratamentului cu Eprex. Deficitul de fier , daca exista, trebuie sa fie corectat înainte de a permite unui pacient sa se înscrie într-un program de donare de sânge autolog. La pacienti anemici, cauza anemiei trebuie sa fie explorata înainte de a începe terapia cu Eprex. Suplimentarea corespunzatoare a fierului (de ex. minimum 200 mg de fier elementar oral pe zi) este necesara imediat ce este posibil si trebuie sa continue pe toata durata tratamentului. Pacienti peri -chirurgicali (fara donare de sânge autolog). Este recomandata administrarea subcutanata . Doza recomandata este de 600 UI/kg Eprex, administrata saptamânal timp de trei saptamâni (zilele - 21, - 14 si - 7) înaintea operatiei chirurgicale si în ziua operatiei. În cazurile în care exista necesitatea medicala de a scurta timpul dinaintea operatiei la mai putin de trei saptamâni, 300 UI/kg Eprex trebuie sa se administreze zilnic timp de 10 zile consecutive înaintea operatiei, în ziua operatiei si patru zile imediat dupa. Toti pacientii tratati cu Eprex trebuie sa primeasca supliment corespunzator de fier (de ex. 200 mg de fier elementar oral zilnic) pe întreaga durata a tratamentului cu Eprex. Daca este posibil, suplimentarea fierului trebuie sa fie începuta înaintea tratamentului cu Eprex, pentru a obtine depozite corespunzatoare de fier .

Doza: 1000ui/ml - 0.5ml
Ambalaj: Cutie x 6 fiole seringa x 0.5 ml ; (18 luni)

Firma producatoare: CILAG AG

---