Indicatii: Furosemidul este indicat în toate tipurile de edeme grave si în cazurile rezistente la tiazide. Este diureticul de electie în terapia insuficientei cardiace
. Ratiuni similare îl impun în terapia edemului pulmonar acut.
De asemenea este indicat în edemul cerebral
, în edeme trombotice locale si edeme gravidice.
În hipertensiunea arteriala
, furosemidul poate fi utilizat singur sau în asociatie cu alti agenti antihipertensivi. Este de asemenea indicat în insuficienta renala acuta sau cronica severa. În intoxicatiile acute medicamentoase se recomanda furosemidul pentru a creste eliminarea toxicului. Este util în intoxicatiile cu ioduri
, bromuri sau fluoruri. De asemenea poate combate hiperkaliemia.
Contraindicatii:
Furosemid 40 mg este contraindicat la pacientii cu stari de hipovolemie sau deshidratare, hipokaliemie, alcaloza, ciroza decompensata în stadiul precomatos, insuficienta hepatica avansata, glomerulonefrita acuta, insuficienta renala acuta, hipersensibilitate (încrucisata cu sulfamide). Administrarea de Furosemid 40 mg este de asemenea contraindicata în intoxicatia cu digitalice.
Precautii:
Furosemid 40 mg se administreaza cu prudenta pacientilor cu insuficienta cardiaca grava, diabet
, guta
, obstructia cailor urinare
, hipertrofia prostatei
. Pacientii cu diabet trebuie avertizati ca Furosemid 40 mg poate creste nivelul glucozei în sânge, afectând testele de glucoza urinara. Pacientii hipertensivi trebuie sa evite medicatiile care duc la cresterea presiunii sanguine. Furosemid 40 mg, ca si alte diuretice, este cuprins în lista substantelor dopante (interzise la sportivi
). Se recomanda prudenta la administrarea furosemidului femeilor însarcinate în primul trimestru de sarcina si pacientilor în vârsta. Datorita aparitiei furosemidului în laptele matern, administrarea acestuia la femeile care alapteaza trebuie efectuata cu precautie. La alcoolici cu hepatite cronice eliminarea furosemidului este modificata. La vârstnici diureza sporita se poate asocia cu nicturie
, prostatita si retentie urinara.
Reactii adverse:
În cursul terapiei cu Furosemid 40 mg pot aparea efecte secundare, efecte toxice si/sau efecte alergice. Efectele secundare pot fi dezechilibre hidro-electrolitice, acido-bazice si metabolice. Hipokaliemia este în general mai frecventa la începutul tratamentului (când raspunsul diuretic este abundent si restrictia dietetica severa) si în cazul tratamentului prelungit. Semnele clinice - slabiciune musculara
, parestezii, hiporeflexie, somnolenta, anorexie, greata, constipatie
, aritmii ectopice, modificari electrocardiografice caracteristice, mai rar afectarea rinichiului (deficit de concentrare, diminuarea filtrarii glomerulare) - apar când se produce o scadere a potasiului total din organism. Hipokaliemia este îndeosebi periculoasa la cirotici, unde poate contribui la declansarea comei hepatice
. De asemenea, creste toxicitatea cardiaca a digitalicelor la pacientii digitalizati (risc de aritmii ectopice severe). În cursul tratamentului cu Furosemid 40 mg mai pot aparea: hiponatremie cu sau fara alcaloza hipocloremica, hipomagnezinemie (mai frecventa la diabetici si alcoolici), cresterea eliminarii calciului cu negativarea balantei calcice (mai ales la batrâni), hipocalcemie (numai uneori) cu favorizarea tetaniei. De asemenea, tratamentul îndelungat cu Furosemid 40 mg favorizeaza retinerea acidului uric în organism, împiedicând - prin competitie - secretia tubulara a acestui catabolit. Poate aparea hiper
- uricemie sau chiar guta
. Pot fi semnalate si cresteri ale lipoproteinelor si colesterolului sanguine. Furosemid 40 mg poate produce (în mai mica masura însa decât tiazidele) scaderea tolerantei la glucoza si hiperglicemie
, de regula reversibile. Diabetul latent poate deveni manifest, iar diabetul manifest se agraveaza. Efectele toxice ale administrarii de Furosemid 40 mg pot fi: la nivelul sistemului gastrointestinal - pancreatita acuta (rar), icter
; la nivelul sistemului nervos central - tinitus si surditate trecatoare sau definitiva (rar si dupa doze mari sau la bolnavii cu insuficienta renala
); la nivelul sâ ngelui - anemie aplastica (rar), trombocitopenie, agranulocitoza (rar), leucopenie. Reactiile dermatologice de hipersensibilizare care pot aparea sunt: vasculite cutanate
, dermatite exfoliative, purpura, fotosensibilizare, urticarie
, prurit
.
Compozitie:
Un comprimat contine: 40 mg furosemida si excipienti: lactoza, amidon de porumb
, dioxid de siliciu coloidal, talc, stearat de magneziu
, q.s. pentru un comprimat.
Actiune:
Furosemidul, un derivat sulfonamid-benzoic, este un diuretic foarte activ, creste mult eliminarea renala de saruri, este eficace si în conditiile unei filtrari glomerulare reduse, reduce presiunea arteriala crescuta si potenteaza medicatia anti
-hipertensiva. Efectul diuretic începe dupa 20-60 minute de la administrarea orala si dureaza 4-6 ore.
Administrare:
Furosemid 40 mg se administreaza obisnuit pe cale orala. În tratamentul edemelor dozele administrate sunt individualizate de medicul curant în conformitate cu raspunsul diuretic al pacientului si în sensul obtinerii unui efect terapeutic maxim. De asemenea, este importanta stabilirea dozelor minime necesare mentinerii acestui raspuns. La adulti dozele uzuale sunt de 40-80 mg/zi; în caz de ineficacitate se poate creste doza la intervale de 6 ore pâna la obtinerea raspunsului sau cel mult pâna la 240 mg/zi (1-3 prize). În insuficienta renala sunt uneori necesare doze mai mari - 500 mg sau 1 g pe zi. În general, folosirea de doze mari impune controlul debitului urinar si al electrolitilor si corectarea eventualelor dezechilibre. Faptul ca are o durata scurta de actiune (4-6 ore) obliga la repetarea dozei atunci când se impune o diureza sustinuta. Pentru a evita depletia volumica se recomanda repartizarea dozei totale în doua sau mai multe prize, iar pentru a evita nicturia, cele doua doze vor fi administrate una dimineata si una la amiaza. Ori de câte ori este posibil se revine la administrarea în doza unica matinala. În hipertensiunea arteriala Furosemid 40 mg se utilizeaza singur sau asociat cu alti agenti antihipertensivi. Când este utilizat ca monoterapie se recomanda administrarea a 2 ´ 20 mg/zi. Repartizarea dozei zilnice în doua prize este necesara pentru a evita reboundul care urmeaza în mod obisnuit dupa 6 ore de la pierderea initial crescuta de Na+. Pentru bolnavii hipertensivi care respecta un regim alimentar desodat sau pentru cei tratati si cu alte medicamente antihipertensive sunt suficiente doze mai mici ajustate în conformitate cu raspunsul terapeutic. În caz de oligurie
, (daca filtrarea glomerulara scade sub 20 ml /min) se impun doze mai mari
: între 250-2 000 mg/24 h, din cauza excretiei reduse la nivelul tubului proximal. Argumente similare conduc la doze crescute în insuficienta cardiaca severa, refractara. La copii doza orala initiala este de 2 mg/kg corp administrat în doza unica. Daca raspunsul diuretic nu este satisfacator doza poate fi crescuta cu 1-2 mg/kg corp, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedenta. Nu se recomanda doze mai mari de 6 mg/kg corp. Pentru o terapie de întretinere doza trebuie ajustata la nivelul minim la care se obtine raspunsul eficient.