Anticoagulantii de tip lupic sunt anticorpi indreptati impotriva complexelor fosfolipide-proteine. Acestia interfera in vitro cu testele de coagulare dependente de fosfolipide, determinand prelungirea lor (cel mai frecvent folosit fiind timpul partial de tromboplastina APTT).
In vivo, prezenta anticogulantilor de tip lupic  se asociaza  cu un risc crescut de evenimente trombotice (trombofilie). Prevalenta trombozelor la pacientii cu anticoagulanti lupici este de 24-36 %; predomina trombozele profunde ale membrelor si embolismul pulmonar.
Datorita heterogenitatii intrinseci a anticoagulantilor lupici diagnosticul de laborator este adesea dificil. Testele folosite trebuie sa fie capabile sa distinga  anticorpii cu activitate de lupus anticoagulant de anticorpii anti-factori de coagulare, deficitul de factori si heparina, deoarece toate aceste patru conditii pot cauza prelungirea testului APTT. In practica, plasmele cu deficit de factori de coagulare sunt usor de identificat, deoarece adaugarea plasmei normale normalizeaza in vitro timpul de coagulare. Cu toate acestea, testul APTT izolat nu poate diferentia cu certitudine plasmele care contin anticoagulanti lupici de cele care contin anticorpi anti-factori de coagulare si/sau heparina.

Testul efectuat in laboratorul Synevo este destinat detectiei calitative a anticogulantilor lupici printr-o tehnica de neutralizare cu fosfolipide purificate in faza hexagonala.
Avantajul acestui test consta in faptul ca cei mai multi anticorpi cu activitate de lupus anticoagulant recunosc fosfolipidele cu configuratie hexagonala drept epitopi antigenici. Adaugarea acestui tip de fosfolipide la amestecul de reactie ajuta la neutralizarea efectelor inhibitorii cauzate de anticogulantul lupic si nu neutralizeaza anticorpii anti-factori specifici. Adaugarea plasmei normale serveste la corectarea oricarei prelungiri APTT datorate unui posibil deficit de factori de coagulare. Sistemul de testare contine de asemenea si un inhibitor de heparina, astfel incat concentratiile plasmatice de heparina <1 UI/ml nu influenteaza rezultatele obtinute.

Mentiune: Pentru diagnosticul de sindrom antifosfolipidic sunt semnificative 2 rezultate pozitive obtinute la interval de 12 saptamani.

Recomandari pentru determinarea anticoagulantului lupic:

Acesti anticorpi pot aparea in absenta unei boli de sistem (sindrom antifosfolipidic primar) sau se pot asocia cu boli autoimune (in special LES), infectii virale, boli mieloproliferative, unele medicamente : hidralazina, clorpromazina, chinidina si streptomicina.
Pacientele cu avorturi spontane recurente prezinta anticoagulanti lupici in aproximativ 10 % din cazuri.

La pacientii aflati sub tratament cu heparina recoltarea probei de sange trebuie efectuata dupa 48 ore de la ultima doza administrata.

Se foloseste metoda de neutralizare cu fosfolipide purificate in faza hexagonala.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltat - vacutainer cu citrat Na 0.105 M (1/9), capac bleu/verde. Deoarece separarea plasmei trebuie sa se efectueze cat mai repede posibil nu vom primi probe decat din punctele de recoltare care pot asigura un transport al probei in dupa-amiaza aceleiasi zile.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.

Cauze de respingere a probei - proba in cantitate inadecvata (sub nivelul indicat pe vacutainer); specimen hemolizat ; prezenta de coaguli in proba.

Prelucrare necesara dupa recoltare - centrifugare 15 min. la 2500 g pentru obtinerea plasmei. Plasma trebuie sa fie foarte saraca in trombocite (< 10 000/μL). Daca testul nu poate fi efectuat imediat, plasma va fi congelata.

Stabilitate proba – plasma separata este stabila 4 ore la temperatura camerei; 1 luna la -20o C.

Nivelurile de heparina >1 UI/mL pot produce interferente, de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se efectueze dupa 48 ore de la ultima administrare de heparina. Testul poate fi folosit la pacientii aflati sub tratament cu anticoagulante orale, desi este preferabil sa se evite acest lucru.