Complementul C3 reprezinta 70 % din totalul proteinelor sistemului complement, fiind implicat in activarea complementului atat pe calea clasica cat si pe cea alternativa.
C3 este sintetizat in ficat, macrofage, fibroblasti, celulele limfoide si tegument. Impreuna cu celelalte componente ale sistemului complement, C3 poate fi consumat in cursul diverselor reactii imunologice antigen-anticorp.
Deficienta ereditara de C3 este o anomalie rara, transmisa autosomal recesiv, caracterizata clinic prin infectii recurente, atat cu bacterii Gram pozitive cat si Gram negative (pneumonie, meningita, impetigo).

Recomandari pentru determinarea complementului C3:

- suspiciune de deficit ereditar sau dobandit (asociat cu afectiuni imunologice ce induc o rata crescuta de consum a complementului: LES, hepatita cronica activa, anumite infectii cronice, glomerulonefrita membranoproliferativa si poststreptococica etc.);
- evaluarea gradului de activitate a bolii in LES (nivelul C3 se coreleaza cu severitatea nefritei).

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - ser intens lipemic.

Stabilitate proba - serul separat este stabil: 4 zile la temperatura camerei; 8 zile la 2-8o C ; 8 zile la - 20o C.

Testul detecteaza atat fractiunea C3 biologic activa cat si pe cea inactiva.
Nivelul C3 mai poate fi scazut in unele cazuri de anorexie nervoasa, uremie si boala celiaca.

Interferente cu medicamente:
Cresteri:
- cimetidina, ciclofosfamida, contraceptive orale.

Scaderi:
- danazol, hidralazina, metildopa, fenitoin.

Interferente analitice:
Gamapatiile monoclonale de tip Ig A sau Ig M pot interfera cu determinarea C3. Lipemia excesiva determina cresteri semnificative ale nivelului C3.