Descriere Electroforeza proteinelor cu imunofixare (IFE) combina separarea electroforetica a proteinelor cu imunoprecipitarea, folosind antiseruri monospecifice fata de lanturile grele si usoare individuale. Astfel, se obtin rezultate rapide, usor de interpretat. In timp ce aparitia componentelor policlonale se datoreaza activitatii mai multor tipuri de clone de limfocite B, gamapatiile monoclonale rezulta ca urmare a proliferarii unei singure clone celulare B.

Un component monoclonal produce pe gel o banda distincta ingusta - tipic unei gamapatii monoclonale - in timp ce imunoglobulinele policlonale formeaza o zona difuza de precipitare cu antiserurile specifice.
In cazul gamapatiilor oligoclonale se obtin cel putin trei benzi inguste (o banda discreta corespunzatoare unui lant greu si doua benzi corespunzatoare ambelor tipuri de lanturi usoare). Se compara locatia benzilor imunofixate cu banda de referinta de pe piciorusul corespunzator proteinelor totale, putand fi identificata proteina specifica.

Prezenta unei proteine monoclonale in ser sau urina sugereaza de obicei un proces malign, desi componente monoclonale pot sa apara si in diverse conditii benigne sau chiar in absenta unei modificari patologice (gamapatie monoclonala cu semnificatie nedeterminata, care necesita monitorizare periodica pentru a verifica stabilitatea componentului monoclonal). In mielomul multiplu, 99% din pacienti prezinta o proteina monoclonala in ser sau urina.

Boala Waldenström se caracterizeaza prin prezenta obligatorie in ser a unei proteine monoclonale de tip IgM.
La aproximativ 75% din pacientii cu mielom multiplu sau boala Waldenström se depisteaza in urina un lant usor  monoclonal (proteina Bence-Jones).
In urina pacientilor cu mielom multiplu sau amiloidoza se pot gasi atat fragmente de lanturi grele cat si lanturi usoare libere.
In boala lanturilor grele se obtine o banda monoclonala in dreptul unui lant greu, fara a se constata o banda corespunzatoare in dreptul unui lant usor.

Recomandari Recomandari pentru efectuarea IFE:

- evaluarea componentelor monoclonale depistate la electroforeza proteinelor serice;
- evaluarea amiloidozei, a bolilor limfoproliferative, colagenozelor, a conditiilor asociate cu deficit imun sau disgamaglobulinemii.



Pregatire pacient Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese).

Metoda Principiul metodei se bazeaza pe vizualizarea pe gel a benzilor corespunzatoare proteinelor specifice, prin formarea complexului antigen-anticorp, dupa separarea fractiilor prin electroforeza. Stripurile de IFE sunt din gel agar si au sase picioruse: primul este alocat proteinelor totale care se separa in urma migrarii electroforetice, celelalte sunt tratate cu antiseruri care se leaga specific de imunoglobulinele umane IgG, IgA, IgM – lanturi grele, si k, l - lanturi usoare.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat  - a) sange venos; b) urina din 24 ore.

Recipient de recoltare - a) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator; b) eprubeta pentru urina.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare. In functie de procentul benzii care apare la electroforeza proteinelor serice in domeniul γ, sau mai rar β, se fac anumite dilutii din probele de ser, si anume: Procent estimat de component monoclonal:
- <5 - dilutie IgG, IgA, IgM - 1:2; dilutie k, λ - 1:2;
- <10 - dilutie IgG, IgA, IgM - 1:10; dilutie k, λ - 1:5;
- <20 - dilutie IgG, IgA, IgM - 1:20; dilutie k, λ - 1:10.
Urina se pipeteaza ca atare, dupa ce in prealabil se concentreaza in dispozitive speciale.

Volum proba - a) minim 1 mL ser; b) un esantion de 10 mL.

Cauze de respingere a probei - ser hemolizat.

Stabilitatea probei - a) serul separat este stabil  maxim 4 zile la temperatura camerei si 2 saptamani la 2-8°C; b) urina este stabila 1 luna la 2-8°C.

Limite si interferente In laboratororul Synevo nu sunt disponibile antiseruri monospecifice pentru IgD si IgE.