Descriere Mercurul este un metal fluid alb-argintiu intalnit atat in rocile vulcanice si sedimentare, cat si sub forma minereului cinabar (sulfid de mercur). Este neesential pentru procesele biologice si toxic pentru toate organismele. Mercurul si compusii sai au numeroase aplicatii industriale: contoare electrice, termometre, aditivi, conservanti antimicrobieni in vopsele, cosmetice si produse farmaceutice.
In mod obisnuit mercurul in forma organica nu este intalnit in mediul industrial.
Intoxicatia acuta sau cronica cu mercur afecteaza rinichii, SNC si tractul gastrointestinal.
Triada simptomatica in intoxicatia cu mercur este urmatoarea: disfunctii articulare, perturbarea activitatii musculare si ingustarea campului vizual. Expunerea cronica la formele metalice si anorganice ale mercurului determina nervozitate, tremor si iritatia mucoaselor. Intoxicatia cu mercur anorganic este asociata in principal cu efecte periferice: gastroenterita si nefrita tubulara, pe cand expunerea la compusii organici afecteaza in principal SNC, fiind posibile leziuni severe si ireversibile.
Intoxicatia cronica cu mercur anorganic este o boala profesionala ce afecteaza in special minerii si muncitorii din topitorii.
Cea mai obisnuita sursa neindustriala de intoxicatie cu mercur este consumul de peste contaminat cu metil-mercur.
In cazul expunerii profesionale, limita biologica tolerabila (LBT)=10 μg/L sau 35 μg/g creatinina.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea mercurului:

- mercurul in sange: cel mai bun test pentru diagnosticul intoxicatiei cu mercur organic (aceasta forma de mercur este localizata in principal in eritrocite);
- mercurul in urina: monitorizarea expunerii la mercur (in special forma anorganica).

Pregatire pacient Pentru evaluarea expunerii profesionale, momentul optim al recoltarii probelor de sange este la incheierea schimbului, la sfarsitul saptamanii de lucru; probele de urina vor fi recoltate inainte de intrarea in schimb.

Metoda Se foloseste metoda spectrometrica cu absorbtie atomica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - 1) sange venos; 2) o proba de urina spontana.

Cauze de respingere a probei - specimen coagulat.

Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce contine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) eprubeta pentru urina.

Cantitatea recoltata - 1) cat permite vacuumul; 2) 10 mL.

Prelucrare necesara dupa recoltare - nu este necesara.

Stabilitate proba - probele de sange si urina se pastreaza la temperatura camerei pana in momentul lucrului.