Descriere Cantitatea totala de fier din organism difera in functie de varsta si sex. Nou-nascutii la termen au ~75 mg Fe/kgc provenit in principal de la mama in timpul trimestrului al treilea de sarcina. Depozitele de fier scad in timpul perioadei de crestere. Dupa adolescenta nevoia de fier scade, barbatii prezentand o crestere graduala a depozitelor de fier pe parcursul vietii (au un minim de 50mg Fe/kgc). In schimb, femeile prezinta o pierdere continua de fier pana la menopauza (au ~35mg Fe/kgc); dupa menopauza femeile acumuleaza fier, intr-un mod liniar, ajungand la un nivel asemanator barbatilor.
Cea mai mare parte a fierului din organism se gaseste in compusii hem, in special hemoglobina si mioglobina. O cantitate foarte mica este continuta in enzimele care utilizeaza fierul in schimbul de electroni: peroxidaze, catalaze si ribonucleotid reductaze. Cea mai mare parte a fierului non-hemic este depozitat sub forma de feritina sau hemosiderina in macrofage si hepatocite. Numai o fractiune foarte mica (~ 0.1 %) circula in plasma sub forma de Fe3+ legata de o proteina de transport - transferina.
Fierul este absorbit din intestinul subtire proximal sub forma de fier hemic si fier feros (Fe2+), absorbtia sa fiind influentata de aciditatea gastrica (scade in aclorhidie sau gastrectomie), factori potentiatori si inhibitori alimentari. Absorbtia se realizeaza prin intermediul unor proteine transportoare si cu ajutorul unor enzime: ferireductaza, care converteste Fe3+ din alimente in Fe2+ pentru transferul in celulele mucoasei intestinale, si o ferioxidaza (hefaestina), care converteste Fe2+ in Fe3+ la nivelul membranei bazolaterale pentru transferul plasmatic. Excretia de fier are loc prin pierderile celulare la nivel gastrointestinal, cutanat, urinar si pierderile menstruale la femeie. Cea mai mare parte a fierului functional din organism provine din reutilizarea fierului deja existent provenit din eritrocitele senescente distruse la nivelul sistemului reticuloendotelial, in principal din splina.

Simptomele intoxicatiei cu Fier includ: varsaturi, diaree, melena, soc, dispnee, letargie, coma.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea sideremiei:

- diagnosticul diferential al anemiilor in special microcitare si/sau hipocrome;
- evaluarea anemiei feriprive, talasemiei, anemiei sideroblastice;
- diagnosticul supraincarcarii cu fier si hemocromatozei;
- diagnosticul intoxicatiei cu fier.

Pregatire pacient Se recolteaza a jeun dimineata (cand valorile sideremiei sunt cele mai mari), inaintea administrarii de preparate de fier / transfuzii de sange; daca pacientul a fost transfuzat, determinarea sideremiei se face dupa 4 zile. De asemenea trebuie evitate deprivarea de somn, stresul extrem (care scad sideremia) sau chelatorii de fier (deferoxamina).

Metoda Se foloseste metoda spectrofotometrica (colorimetrica).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare cat mai repede posibil (1-2 ore).

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.

Stabilitate proba - serul separat este stabil: 7 zile la 15-25o C ; 3 saptamani la 2-8o C ; cativa ani la (-15)-(-25)o C.

Limite si interferente

Cu exceptia intoxicatiei cu fier, nivelul sideremiei fara transferina/saturatia transferinei si feritina are valoare clinica limitata

Factori fiziologici:
Cresteri: perioada premenstruala.
Scaderi: in timpul menstruatiei.
Variatii circadiene: valori scazute dupa-amiaza si foarte scazute seara; variatiile diurne dispar la niveluri < 45mg/dL.

Interferente cu medicamente:
Cresteri:
- acid acetilsalicilic, cefotaxim, chimioterapice, cloramfenicol, cisplatin, contraceptive orale, fier dextran (se produc cresteri care se mentin mai multe saptamani, uneori >1000 microg/dL); meticilina, metimazol, metotrexat, multivitamine care contin fier, pirazinamida.

Scaderi:
 - alopurinol, aspirina, colestiramina, corticotropin, cortizon, metformin, pirazinamida.

Interferente analitice
Hemoliza probei, contaminarea cu fier din recipientele de sticla folosite pentru testare (utilizarea recipientelor de plastic nu produce contaminare), feritina >1200 microg/L interfera cu metoda de determinare (Fe este eliberat din feritina si intra in determinarea sideremiei).
In cazuri foarte rare prezenta gamapatiei monoclonale, in special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate.