Descriere

T3 este  in principal responsabil de actiunile hormonilor tiroidieni la nivelul diverselor organe tinta. Cea mai mare parte a hormonului T3 se formeaza extratiroidian, in special in ficat, prin deiodinarea enzimatica in pozitia 5' a lui T4. Din acest motiv concentratia serica de T3 reflecta mai mult starea functionala a tesuturilor periferice, decat performanta secretorie a glandei tiroide. Reducerea conversiei T4 in T3 genereaza scaderea concentratiei serice de T3. Conversia este diminuata de medicamente (propranolol, glucocorticoizi, amiodarona) sau in conditiile unor afectiuni non-tiroidiene severe (sindromul de T3 scazut). Ca si T4, peste 99% din cantitatea de T3 este legata de proteinele transportoare, dar cu o afinitate de 10 ori mai mica. T3 este mai activ metabolic decat T4, dar efectul sau este mai putin prelungit.

Recomandari Recomandari pentru determinarea T3:

- diagnosticul tireotoxicozei T3 (TSH supresat cu T4 normal) sau a cazurilor in care FT4 este normal in prezenta semnelor de hipertiroidism;
- stabilirea prognosticului la pacientii cu boala Basedow-Graves;
- evaluarea tireotoxicozei induse de amiodarona;
- evaluarea tireotoxicozei artificiale (indusa de Cytomel);
- monitorizarea terapiei de substitutie cu T4.

Pregatire pacient Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati.

Limite si interferente

Acest test nu se recomanda pentru diagnosticarea hipotiroidismului; valorile scazute prezinta semnificatie clinica minima.
Nivelul de T3 este afectat de modificari ale proteinelor serice sau ale situsurilor de legare (scazut in sindroame nefrotice, crescut in sarcina). In aceste situatii se recomanda dozarea FT3.

Intereferente medicamentoase:
Cresteri:
- acid valproic, amiodarona, clofibrat, contraceptive orale, fenitoin, fenotiazine, fluorouracil, insulina, L-tiroxina, mestranol, opiacee, propiltiouracil, ranitidina, tamoxifen, terbutalina, TRH.
Scaderi:
- agenti radiologici, amiodarona, asparaginaza, aspirina, atenolol, carbamazepina, colestiramina, cimetidina, clomifen, clomipramina, corticosteroizi, danazol, dexametazon, diclofenac, fenitoin, fenobarbital, furosemid, alfa-2a interferon, iodura de potasiu, isotretinoin, litiu, metimazol, metoprolol, naproxen, netilmicina, penicilamina, prednison, propranolol, steroizi anabolizanti, somatostatin, sulfoniluree, teofilina.

Interferente analitice:
Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:
- autoanticorpii fata de hormonii tiroidieni;
- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se  faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu.