Definitie:
Alergia alimentara
este acel complex de semne si
simptome care apare dupa
consumul unor anumite alimente
la care o persoana este
sensibila.
Alergia la alimente
este complexa si depinde de
diversitatea alimentelor, de
produsele rezultate in urma
prelucrarii lor in cursul
procesului de digestie, precum
si de modificarile ce survin
prin conservare sau prelucrare
culinara.
Alimentele pe care le
mancam, indiferent daca sunt
de origine animala, vegetala
sau minerala, pot determina la
unele persoane diferite
reactii adverse printre care
unele pot avea origine
alergica.
Alimentele fac parte
dintre alergenii inca
insuficient cunoscuti sub
aspect imunochimic.
Cauze:
Cauzele reactiilor
care survin dupa ingestia de
alimente pot fi diferite:
-consecinta unei insuficiente
enzimatice digestive
-consecinta contaminarii
alimentului (conservanti,
microorganisme) -efectul
nocivitatii intrinseci a
alimentului respectiv -reactie
psihologica
Tipuri:
Cele mai frecvente
reactii alergice sunt:
-urticaria, -eczema, - rinita,
-astmul bronsic, - migrena,
-socul anafilactic.
Simptome:
Alergia alimentara se
manifesta foarte variat ca
simptomatologie.
Manifestari alergice
cunoscute sint : -paloarea, -
tulburarile digestive ( crampe
abdominale, varsaturi,
diaree), - tulburari
respiratorii (tuse), -
tulburari cutanate (edem),
-tulburari neurologice
(cefalee), - precum si
manifestari psihosomatice, -
manifestari articulare.
Diagnostic:
Cand bolnavul este
convins ca un simptom de acest
fel a aparut ca rezultat la un
aliment, trebuie sa consulte
medicul si sa obtina dovada
convingatoare a acestei
relatii de cauzalitate.
Prin teste
imunologice, precum si prin
alte criterii obiective,
medicul poate stabili daca
simptomatologia respectiva
este determinata de alimentul
incriminat printr-un mecanism
alergic. -In practica se
folosesc testele de
provocare.
Aceste teste de
provocare constau in
suprimarea din alimentatia
persoanei respective a
alimentului incriminat timp de
doua saptamani si apoi de
reintroducerea lui in
cantitate mica doar sub
supraveghere medicala.
Daca in primele 24 de
ore nu apare nici un simptom,
sub supravegherea medicului se
readministreaza acelasi
aliment in cantitate mai
mare.
Testul este considerat
pozitiv cand se pot reproduce
simptomele initiale cu care
bolnavul s-a prezentat la
doctor.
Aparitia diferitelor
simptome postalimentare sunt
de tip imediat, intermediar si
intarziat.
Cele de tip imediat
apar in prima ora de la
readministrarea alimentului,
cele de tip intermediar in
urmatoarele ore iar cele de
tip intarziat apar in
urmatoarele cateva zile.
La aceasta clasificare
a reactiilor postalimentare a
contribuit aplicarea testelor
imunologice.
Totalitatea datelor
culese de medic la examenul
clinic il ajuta sa
construiasca un diagnostic
preliminar si il orienteaza
spre examenele de laborator,
sugerandu-i directia testelor
cutanate necesare pentru
confirmarea etiologiei
afectiunii pacientului
investigat.
Fara aceasta prima
etapa a examinarii clinice,
calitatea diagnosticului are
de suferit mult.
A doua etapa ,
urmareste sa obiectiveze
starea alergica a pacientului,
si anume originea alergica a
manifestarii sale clinice.
In aceasta etapa, se
va cerceta prin mijloace de
laborator, modificarile care
atesta implicarea mecanismului
alergiei.
Cele mai cunoscute
examene sunt: -cercetarea
eozinofiliei din sange,
secretii, tesuturi
-determinarea Ig E totale
serice
Acestea sunt totusi
niste teste orientative si
nicidecum categoric
semnificative pentru o
manifestare alergica, tocmai
pentru ca survin si in alte
manifestari nealergice (
parazitoze intestinale, unele
forme de neolpasm, unele
infectii, dupa administrarea
unor medicamente).
Etapa a treia si cea
mai importanta a investigatiei
alergologice, face apel la
teste care confera certitudine
identificarii agentului
cauzal.
Aceasta etapa este
laborioasa si pentru medic si
pentru pacient, iar durata
testarilor este in functie de
complexitatea cazului.
Testarile se fac in
vivo, si in vitro.
Testarile in vivo,
inseamna ca se fac la
pacientii in cauza, iar
testarile in vitro, inseamna
ca se fac in serul recoltat de
la acest pacient.
In general, sunt
preferate testarile in vitro,
pentru ca nu sunt nocive
pentru pacient si pentru ca
economisesc timpul de
explorare, chiar daca sunt mai
scumpe si necesita aparatura
moderna, care nu se afla la
indemana oricarei unitati
medicale.
Testele in vivo, si
anume testele cutanate pot fi
practicate in majoritatea
unitatilor medicale si pot da
indicatii foarte utile care sa
confere valoare de certitudine
diagnosticului, dar necesita
supraveghere medicala pe
timpul efectuarii lor.
Tratament:
O persoana cu alergie
alimentara trebuie sa consulte
medicul de familie si apoi
medicul alergolog, care vor
recomanda tratamentele
corespunzatoare.
Dupa ameliorarea si
vindecarea simptomelor acuzate
de persoana bolnava (simptome
provocate de aliment), medicul
trebuie sa gaseasca si o
solutie terapeutica pentru
viitor.
Solutia este simpla si
se bazeaza pe identificarea
exacta a alimentului,
alimentelor responsabile de
simptomatologia respectiva.
Si apoi, dupa ce
alimentul nociv este
identificat ca alergen, el
trebuie exclus din regimul
alimentar pentru o perioada
destul de mare.
Persoana alergica
trebuie sa se intereseze de
fiecare data cand consuma un
preparat culinar, daca
preparatul respectiv nu
contine alimentul la care ea
este alergica.
Aceasta este solutia
preferata, cand colaborarea
medic-pacient poate duce mai
usor la rezolvarea cazului. In
cazurile in care nu se obtine
colaborarea pacientului,
medicul poate dispune de alte
mijloace terapeutice.
Medicamentele
ANTIHISTAMINICE pot contribui
la diminuarea intensitatii
simptomelor.
Metoda cea mai
folosita astazi este
HIPOSENSIBILIZAREA la
alimentul alergic.
Aceasta metoda se
realizeaza pe cale orala sau
prin injectii.
Recomandari:
Pentru reusita
tratamentului este absolut
obligatorie corectitudinea in
respectarea indicatiilor
primite.
De asemenea, consultul
periodic la medicul care a
intiat tratamentul creste
sansele reusitei prin
monitorizarea corespunzatoare
a cazului.
Este important de
stiut ca pe moment ,chiar daca
rezultatele nu sunt totdeauna
satisfacatoare, totusi
respectarea indicatiilor
medicale creste mult sansa
pacientului de a putea tolera
in viitor , alimentul care in
prezent i-a fost interzis.
Diverse:
Demn de remarcat este
faptul ca alergia la alimente
face parte din acele boli pe
care bolnavii le stabilesc cu
usurinta, iar medicii de
specialitate cu dificultate,
tocmai din necesitatea
obiectivarii cu certitudine
prin teste de laborator
specifice
IMPORTANT!
Interesant de stiut
este si faptul ca mirosurile
de alimente (inclusiv de peste
) pot provoca alergii
respiratorii.
Astfel ca medicului,
ii revine o sarcina destul de
grea , de a reusi sa descopere
corelatia exacta intre
ingerarea unui aliment si
aparitia simptomelor
caracteristice mai frecvent
starilor alergice.
http://www.sanatate.go.ro/afectiuni_1.htm#Alergia%20la%20alimente