opsoclonus
miscari dezordonate ale globilor oculari, în toate directiile, care apar la indivizii cu boli ale cerebelului
opsonina
compus al complementului seric care se combina cu antigenul specific si faciliteaza distrugerea acestuia de catre fagocite
opsonizare
procesul prin care opsoninele fac mai atractive pentru fagocite particulele straine, prin atasarea de suprafata lor, schimbandu-le compozitia fizica sau chimica
opt-, opto-
element de compunere care introduce în termeni referirea la vedere
optic (nervul)
perechea a doua de nervi cranieni (II); sunt nervi senzitivi care pornesc de la ultimul strat al retinei si reprezinta nervii vazului. Axonii neuronului din acest strat parasesc orbita prin gaura optica din fu
optic
termen care se refera la ochi sau la vedere
optometru
aparat pentru masurarea refractiei globilor oculari. Autoopto-metrul (autorefractometrul) calculeaza automat corectia necesara. Deoarece design-ul si folosirea optometrelor sunt foarte complexe, erorile de ref
oral
1. care are relatii sau raporturi cu cavitatea bucala; 2. pentru medicamente: administrare pe cale bucala
orbire
incapacitate de a vedea. Orbirea totala reprezinta imposibilitatea de a vedea orice lumina, dar aceasta are grade diferite de la tulburarile usoare de vedere pana la cele severe. Cauzele frecvente de orbire în
orbirea de rau
vezi ONCOCERCOZA.
orbito-
element de compunere care introduce în termeni referirea la orbita
orbitotomie
incizie de acces în cavitatea orbitara
orbitotonometrie
tehnica de masurare a presiunii continutului orbitar
orciprenalina
medicament simpato-mimetic utilizat ca bronhodilatator în tratamentul bronsitelor si al astmului bronsic. Se administreaza pe cale bucala; efectele sale adverse includ: ameteli si tremor. Denumire comerciala
organ de simt
grupare de celule specializate (receptori), conectate la sistemul nervos, care sunt capabile sa raspunda la un stimul particular din exteriorul sau interiorul corpului. Organele de simt pot detecta lumina (glob
organ tinta
organ sau tesut asupra caruia actioneaza un hormon, un medicament sau alta substanta
organ-tinta
organ efector
organic
1. termen care se refera la unul sau la mai multe organe ale corpului; 2. compus chimic care contine carbon si care se gaseste în tesuturile vii
organit
element morfologic intrace-lular care este specializat pentru o functie particulara. De exemplu: reticu-lul endoplasmatic, aparatul Golgi, lizo-zomii, mitocondriile etc
organo-
element de compunere care introduce în termeni referirea la un organ. De exemplu, organogeneza (formarea organelor) sau organopatie (boala a)