La baza detoxifierii stau fazele I și II ale sistemului enzimatic.

        Faza I sau faza de "funcționalizare" sau adaugarea oxigenului pentru a forma un mediu reactiv la nivelul toxinei și         Faza a II-a sau faza de "conjugare", procesul de adiție a unei grupari solubile mediului reactiv.

        Faza I

        Faza I la baza carea sta familia citocromului P450 este, de obicei, prima linie de aparare angajata in transformarea de catre organism a xenobioticelor, a hormonilor steroizi și a medicamentelor.

        Acest complex de proteine, microsomal, membranar, localizat la nivel hepatic, dar și la nivelul enterocitului, a rinichilor, a plamanilor și a creierului, este responsabil de oxidare, peroxidare și reducerea unor compuși endogeni și exogeni.

        Funcția enzimelor citocromului P450 este de a adauga o grupare reactiva precum hidroxil, carboxil sau amino in procesul de oxidare.

        Aceste reacții pot crea niște leziuni oxidative la nivel cellular.

        Este acceptat faptul ca variabilitatea acestui complex enzimatic poate avea efect asupra raspunsului individual la efectele toxicelor.

        Aplicabilitatea clinica a enzimelor complexului P450 se adreseaza farmacologiei, cu rol in interacțiunile medicamentoase, reacții adverse și variabilitatea interindividuala a metabolismului farmacologic.

        Capacitatea de metabolizare a medicamentelor se bazeaza in proporție de 90% de expresia genetica a citocromului P450.         Exista studii care analizeaza variantele genetice ale citocromului P450 pentru a ințelege și aplica aceste informații in funcție de dieta individuala și aportul de mai multe produse farmaceutice, in ceea ce privește metabolizarea acestora și interacțiunile dintre ele.

         

       

---------------------------------------------------------

     

        Faza II

        Enzimele fazei a II-a de conjugare:

        Reacția de conjugare a locului reactiv dupa ce a devenit hidrofil sub influența citocromului p450  cu o substanța endogena hidrofilica poarta numele de faza a II-a a detoxifierii.

        Activitatea acestor enzime este de a crește hidrofilicitatea metabolitului, pentru a crește excreția la nivel biliar și renal.         Polimorfisme genetice pot influența funcția acestor enzime de conjugare, cu o posibila dezvoltare a anumitor tipuri de cancer.
        Statusul redox (reducere-oxidare) activeaza sistemul imun innascut și crește eliberarea de citokine proinflamatorii și a altor mediatori implicați in boala hepatica și a ficatului gras non-alcoolic.

        Stresul oxidativ contribuie la progresia de la steatoza la steatohepatita.

        Statusul redox are impact asupra funcțiilor cerebrale in encefalopatia hepatica prin supraproducția de oxigen reactiv și a speciilor de oxid-nitrogen.

        Bolile fibroproliferative

        Atat in hepatita virala B cat și C este stimulat stresul oxidativ din celula hepatica cu alterarea ADN-ului, ducand la instabilitatea genomului și la apariția cancerului.

Fitoestrogenii, estrogeni de origine vegetala, au rol dovedit in inhibarea replicarii ARN-ului viral din virusul hepatiei C.         Alimente bogate in fitoestrogeni sunt nucile și semințele uleioase. Fenicul, ginsengul, ginkgo, menta, trifoiul roșu și alte plante sunt bogate in fitoestrogeni. Este necesara dovedirea in schemele terapeutice a acestor componente.

        Alte plante cu rol hepatoprotector sunt asparagusul, țelina, nucile, limba diavolului, maslinele, papaya, kiwi, ceapa, mango precum și alte plante exotice.

        Printre plantele cu efect daunator asupra ficatului se numara: cimicifuga racemosa - folosita in simptomele postmenopauzale, bogata in fitoestrogeni, dar cu toxicitate hepatica.

        Reziduurile pesticide din plantele salbatice au efect inalt hepatotoxic și duc la modificari metabolice și oxidative. 

        Carnea afumata și prajita pe gratar are efect potențial daunator.
        Plante și alimente cu rol benefic in sanatatea ficatului:

        Polifenolii din mere

        Frunzele verzi datorita conținutului de flavone numite saponarine.

        Extract din ceaiul verde chinezesc cu rol antitumoral (dovedit pe animale)

        Legumele crucifere, citricele au rol chemopreventiv in neoplazii

        Pacienții cu boli hepatice trebuie sa evite plantele de culoare inchisa din familia Solanacee precum vinetele, cireșele, ardeii, cartofii, tutunul, rosiile.

        Dieta pe baza de fibre poate afecta microbiomul intestinal, cu alterarea fiziologiei și biochimiei organismului, prin afectare hepatica și renala. Fibrele pot afecta in mod pozitiv flora, cu efect asupra unor boli precum diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, ficatul non-alcoolic gras, boala renala cronica.

        Microbiota intestinala este "flexibila", fiind influențata de dieta pe baza de fibre, de stres, boli, factori de mediu și exercițiile fizice.

        Fibrele ofera o varietate de carbohidrați cu o varietate in compoziția chimica. Aceasta variabilitate insoțita de metodele de preparare a fibrelor și diferențele la nivel individual in microbiota contribuie la anvergura raspunsului observant la diferitele tipuri de fibre consumate.

        Ficatul primește sange de la nivelul intestinului prin vena porta. Este o ținta a factorilor derivați de la nivelul microbiotei, influențata de dieta și schimburile la acest nivel.

        Este posibil un efect la nivel hepatic a dietei pe baza de fibre in urma alterarii microbiomului și creșterea permeabilitații microbiotei, inflamație sistemica, hormoni derivați de la nivelul microbiomului, circulanți

        Expunerea ficatului la diverși factori precum medicamentele, alimentele, factorii de mediu și factorii etiologici in diverse patologii il supune la un stres cu impact la nivel celular.

        Atenția sporita alimentației și a stilului de viața atrage o funcție cat mai apropiata de normal.

        Combinarea diverselor medicamente duce la o activitate metabolica individualizata, in funcție de polimorfismele genice hepatice, obținand reacții diferite in cadrul unor situații identice.

        Plantele fac parte din dieta zilnica, cu rol bine cunoscut in medicina inca din Antichitate.

        Folosirea lor in cadrul unor patologii hepatice preexistente poate transforma un nutrient in general cu activitate protectoare, intr-unul cu rol daunator.

        Este recomandata folosirea lor in scop terapeutic sub indrumarea unui medic.

 

        Sursa

https://www.romedic.ro/detoxifierea-ficatului-o-abordare-stiintifica-0P36861