sfat genetic
ansamblul de metode care permite evaluarea riscului aparitiei unei boli ereditare la adult. Acesta se aplica familiilor afectate de una sau mai multe boli genetice. Este stabilit arborele genealogic al fiecarui
sfeno-
element de compunere care introduce în termeni referirea la osul sfenoid. De exemplu, sfenomaxilar (legat de osul sfenoid si osul maxilar), sfenopalatin (legat de osul sfenoid si palatin)
sfenoid (osul)
os median, nepereche, care ia parte la formarea bazei craniului, în spatele globilor oculari. I se descriu un corp (de forma cubica, cu sase fete, care contine cavitati pline cu aer, sinusurile sfenoidale, ce
sfigmofon
aparat care înregistreaza bataile cardiace sau pulsul si amplifica undele sonore prin intermediul unui difuzor sau receptor
sfigmograf
aparat pentru înregistrarea continua a pulsului la nivelul unei artere, evidentiind forta si rata batailor cardiace
sfigmoscop
aparat pentru vizualizarea batailor cardiace sau a pulsului pe care le transforma în semnal luminos, de obicei vizibile pe un tub catodic
sfincter artificial
aparat destinat înlocuirii sau sustinerii unui sfincter absent sau nefunctional. Vezi, de asemenea, NEOSFINCTERUL
sfincter-, sfinctero-
element de compunere care introduce în termeni referirea Ia sfincter
sfincterectomie
excizia chirurgicala a unui sfincter
sfincterotomie
sectionare chirurgicala, uneori partiala, a unui sfincter stenozat cicatricial
sfingomieline
subgrupa de lipide, compuse, din grupul sfingolipidelor, care contin în molecula lor o baza azotata (sfingozina), un singur acid gras (de obicei, acidul lignoceric), acid fosforic si colina. Sunt prezente în
sfingozina
monoaminodialcool alifatic, constituent al sfingomielinei si cere-brozidelor
sforait
respiratie zgomotoasa în timpul somnului, datorata vibratiei palatului, uvulei, peretilor faringelui sau epiglotei. In copilarie, este adesea datorat hipertrofiei amigdalelor si polipilor nazali. Tratamentul c
shigeloza
infectarea sistemului digestiv cu bacterii din genul Shigella, producand dizenteria bacilara
sial-, sialo-
element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. saliva; 2. glanda salivara
sialadenita
inflamatia glandelor salivare
sialagoga
(substanta) care provoaca salivatie (fr. sialagogue)
sialografie
tehnica radiologica de examinare a glandelor salivare. Dupa introducerea unei substante de contrast cu ajutorul unei canule în canalul glandei parotide sau mandibulare, se fac o serie de imagini radiologice. S
sialolit
calcul localizat într-o glanda salivara sau în canalul acesteia, cel mai frecvent în canalul glandei subman-dibulare. Fluxul salivar este obstruat, determinand tumefactie si durere intensa. Tratamentul se po
siamezi
gemeni identici, legati prin doua parti simetrice ale corpului lor. Alipirea gemenilor variaza de la unirea doar la nivelul vaselor de sange ombilicale pana la unirea la nivelul cutii craniene sau a trunchiuril